„Caderea Imperiului Roman. O noua istorie a Romei si a barbarilor”, de Peter Heather

Absolut extraordinara! In primele 5 carti de istorie pe care le-am citit pana acum! 🤗 Si nu e de mirare, Peter Heather fiind considerat principala autoritate in domeniul istoriei gotilor si a perioadei de prabusire a imperiului Roman de Apus.

Neaparat, inainte sa o incepeti, trebuie sa cititi ori cartea lui Edward Gibbon despre declinul si prabusirea Imperiului Roman, ori cea a lui Adrian Goldsworthy, sau a altui istoric care va merge pe o prezentare in mare a evenimentelor din 200 in 600. Aceasta pentru ca Heather pleaca de la premisa ca stiti cat de cat ce se petrece si nu va mai insista pe multe dintre personajele si povestile faimoase din aceasta perioada si bine face 😉, pentru ca se poate astfel concentra si explica momentele cu adevarat hotaratoare in acest lung si extrem de complex proces care a dus la disparitia Imperiului Roman! Va trece astfel rapid peste Galerius, Constantin cel Mare sau fii lui, insa va insista pe acei generali din spatele tronului care practic au reusit sa tina in picioare statul aproape un secol in pofida unor situatii aparent fara iesire: Stilico, Flavius Constantius (singurul dintre cei trei care a reusit sa ajunga si imparat pentru cateva luni) si Aetius (poreclit „Ultimul roman” si provenit din Dobrogea!). In plus, fata de abordarea schimbata fata de modul clasic de a prezenta lucrurile, studiul foloseste surse mai putin uzitate de alti istorici, dar incredibil de importante pentru a ne putea face o imagine cat mai corecta despre ce se intampla atunci, cum ar fi discursurile si scrisorile (aproape 900!) senatorului roman Quintus Aurelius Symmachus compuse exact in perioada de rascruce dintre 364 si 402! Pe langa aceasta, Peter Heather utilizeaza si informatiile care reies din descoperiri arheologice foarte recente si care dau peste cap multe dintre opiniile si prejudecatile formate despre perioada declinului Romei. Astfel, Imperiul Roman din secolele IV-V nu mai este vazut ca unul aflat in prabusire inerenta, cu sate pustiite, taxe zdrobitoare si o armata sub cea din epoca de glorie a primelor doua secole! La fel, „statele” barbare din nord sau populatiile nomade, adesea prezentate pana acum ca niste gloate sau avand o structura social-economica cu adevarat „barbara”, sunt corect reevaluate, pentru ca evident e gresit sa consideri ca in cateva sute de ani de contact cu civilizatia romana au ramas la acelasi nivel, multumindu-se doar sa bea cateva amfore de vin din Falernus si sa mai vina din cand in cand la un mic jafulet 😁. So, de ce a cazut Roma Occidentala? Heather va propune un adevarat puzzle in care principalele piese sunt Imperiul Persan, gotii, hunii, vandalii, schimbarile social-economice si intrigile interne. Si veti ramane uimiti ce bine se potrivesc ele unele cu celelalte in cataclismul care a daramat una dintre cele mai mari Superputeri ale Lumii!

”Dusmanii Romei. De la Hannibal la Attila”, de Philip Matyszak

Punctul forte al cartii este, in acelasi timp, si cel slab. Doar ca pentru oameni diferiti ;-) Astfel, pentru cineva care nu prea stie exact ce s-a intamplat in timpul Romei antice volumul este foarte bun pentru ca ii prezinta rapid si pe scurt pe cei mai importanti conducatori care s-au luat in piept cu Roma, de ce, cand si cum. Pentru un pasionat de istorie romana, cartea ii da aproape doar informatii pe care deja le stia, merge asa numai ca o recapitulare rapida :)

Un punct bun, ca toata seria din care face parte, este ca fiind destul de noua are perspective mult mai realiste decat cele de acum mai multe zeci de ani. Ok, iata despre cine povesteste: Hannibal, Filip V, Viriathus, Iugurtha, Mithridate, Spartacus, Vercingetorix, Orodes, Cleopatra, Arminius, Boudicca, Iosephus, Decebal, Shapur I, Zenobia, Alaric si Attila.

”O zi in Roma Antica. Secrete si curiozitati”, de Alberto Angela

O carte pe care strabatand-o te vei opri de multe ori pentru a spune ”Uau, cat de diferiti erau romanii de noi!”. Asta mai ales pentru ca filmele a caror actiune se petrece in Roma antica nu s-au straduit pre mult, au inlocuit doar imbracamintea, arhitectura si tunsorile de acum cu cele de atunci... Asa ca ai in subconstient formata o imagine gresita.

Autorul a conceput volumul sau ca pe o plimbare in oras in anul 115 - adica pe timpul imperiului lui Traian, nu mult dupa razboaiele dacice ;-) Si de la primul pas vei descoperi ceva cu totul altfel decat la noi, ca orele zilei variau ca marime intre 45 si 75 de minute in functie de ce anotimp era! Asta pentru ca se pleca de la ideea ca erau 12 ore de la rasarit si pana la apus, asa ca iarna fiind ziua mai mica si orele erau mai mici, iar vara invers! Pentru cei obisnuiti cu punctualitatea nu le recomand sa faca turism in acea societate, daca se inventeaza masina timpului, pentru ca nu iti puteai da intalnire la 12.45 ci se spunea ceva de genul: ”Ne vedem la ora cand e plin Forumul”... Un alt element foarte important era modul cum se statea in oras, care e mult mai apropiat de cel dintr-un camping decat de cel dintr-un oras contemporan. Astfel, marea majoritate a locuintelor nu aveau toalete sau bucatarii. Exact ca la cort in Vama, te duceai la toaleta sau baia comuna din afara cladirii! Iar mancarea de obicei o luai de la foarte desele mici cantine/restaurante de pe strazile inguste. Ca in vilele luxoase era un alt mod de trai, asta e altceva si constituia exceptia. Apoi, chiar daca o sa ramaneti unii dintre voi uimiti ca aveau blocuri acum 2000 de ani, ele erau foooarte diferite de ale noastre! Va las sa descoperiti cum in carte, doar va spun aici ca era cumva invers ca in modernitate, cu cat erai mai bogat cu atat stateai mai jos, la ultimele etaje traind cei mai saraci dintre romani pentru ca pericolul ca acestea sa se prabuseasca era foarte crescut + se scaldau intr-o insalubritate destul de nasoala. Oricum, o sa vedeti, aveti ce descoperi in paginile cartii. Spor!

”Pompeii. Viata unui oras roman”, de Mary Beard

 Ce s-a intamplat in ultimele clipe ale orasului Pompeii? Descoperiti in aceasta carte!

Pompeii era vestit acum 2000 de ani pentru sosul lui de peste, ”garum”, o specialitate romana care acum ar fi destul de controversata (fiind facuta din peste fermentat sau din fructe de mare putrezite, inca nu se stie exact), dar care atunci avea un loc de prim plan in bucatarie. Mai era cunoscut si pentru zona frumoasa in care se afla, multi potentati ai zilei avandu-si un fel de case de vacanta in apropiere. Locul e faimos acum pentru faptul ca eruptia care l-a acoperit a pastrat aproape intacte strazile orasului si o mare parte din structura caselor si din ceea ce se afla inauntrul acestora, astfel ca vizitandu-l ai cea mai buna posibilitate actuala sa vezi cum traiau exact romanii! In carte va plimbati impreuna cu autoarea pe strazile orasului,. Plecand de la ceea ce vede, Mary Beard descrie intr-un stil usor de citit obiceiurile si viata de acum doua milenii, de la modul cum se muncea, la trafic, la politica, la religie, la distractii si multe altele. Gasiti si multe imagini, unele mai deocheate pentru noi :-), dar se pare ca destul de comune pentru locuitorul Imperiului Roman.

”Opere”, de Tacitus

Sunt scrise in jurul anului 100, cand la Roma era imparat Traian! Din pacate nu vorbeste si despre campania acestuia in Dacia, dar gasiti o gramada de informatii despre alte evenimente importante ale timpului, care au ajuns la noi doar prin intermediul acestor carti.

Sunt trei volume, primul cuprinde ”Dialogul despre oratori”, viata lui Agricola si opera despre Germania, celelalte doua sunt Istorii si Anale (descriu perioada de la Tiberius la Anul celor patru imparati - 69). Opera lui era mult-mult mai vasta dar, din pacate, o mare parte din ea s-a pierdut... Oricum, se pare ca e un miracol si faptul ca au ajuns pana la noi o mare parte din fragmentele care inca exista!

Cam aiurea ca editorul a ales sa inceapa cu partea cea mai plicitisitoare :-D, aceea despre oratori. Va propus sa sariti direct la viata lui Agricola - aceasta fiind si cea mai interesanta parte pentru ca informatiile le are in mod direct, faimosul general roman fiind chiar socrul lui Tacitus! Veti vedea, astfel, descrierea campaniei din Britania la prima mana ;-) Chiar se ghiceste usor ca prezentarea porneste de la cineva care a fost acolo, prin modul detaliat in care este descrisa tactica aplicata de romani in batalii sau atmosfera din tabara. Foarte interesant, in acest sens, si modul in care deduci cum era viata sub un imparat precum Domitian: Agricola isi face intrarea in Roma pe sest, noaptea, dupa campania sa incununata cu succes, pentru a nu starni gelozia imparatului!

”Hadrian”, de Anthony R. Birley

Urmasul lui Traian a fost imparat peste 20 de ani dar nu s-au pastrat decat foarte putine scrieri din acea perioada cu privire la el. Din aceasta cauza, autorul intreprinde o uimitoare lucrare detectivistica pentru a-i pune cap la cap viata!

Hadrian a avut o activitate impresionanta, preocupandu-se constant de intarirea Imperiului pe toate planurile, fie militar, fie economic, fie cultural sau social. A avut ani intregi in care a lipsit din Roma, ducandu-se in provinciile romane pentru a vedea la fata locului realitatile si pentru a lua masurile necesare.

Faimos pentru zidul din Marea Britanie care ii poarta numele, imparatul a fost acela care a pus punct extinderii, preferand sa lucreze la stabilizarea si intarirea statului in interior. Aceasta nu inseamna ca nu a avut parte de probleme militare, una dintre cele mai cunoscute fiind o rascoala extrem de intensa a evreilor.

Multi istorici identifica drept ”perioada de aur” a Imperiului Roman pe aceea al carui inceput il face el.

”Opere complete”, de Plinius cel Tanar

Scrise acum 1.900 de ani, scrisorile lui Plinius catre prietenii sai ne arata direct cum era cu adevarat viata de zi cu zi in Imperiul Roman de atunci. In plus, o mare parte a corespondentei sale a fost purtata chiar cu Imparatul Traian, fiind astfel o sursa aproape unica pentru a cunoaste adevarata personalitate a imparatului!

De notat si relatarea ca martor ocular a uneia dintre cele mai faimoase tragedii antice, eruptia vulcanului Vezuviu care a distrus orasele Pompeii si Herculaneum.

”Columna lui Traian”, de Radu Vulpe

In 113 este ridicata Columna lui Traian, pe care se deruleaza sculptate campaniile lui Traian in Dacia. Imaginile sunt in concordanta chiar cu relatarea imparatului din ”De bello dacico”, carte acum pierduta.

In aceasta volum sunt prezentate fiecare dintre imaginile de pe Columna, atat fotografic dar si din perspectiva unei analize istorice serioase. Astfel, puteti asista la cea mai realista povestire a conflictului dintre Traian si Decebal!

"Traian", de Julian Bennet

Stiu, am tot invatat la istorie despre el si razboaiele daco-romane. Dar cu atat mai mult cred ca este tare sa citesti o analiza bine realizata de catre un istoric strain, care are avantajul ca e mult mai obiectiva decat ar putea-o scrie unul roman ;-)

Traian este imparatul care chiar a ramas in istoria universala ca unul dintre cei mai importanti dintre conducatorii Romei, de altfel, multi dintre istorici considera ca el a inceput Epoca de Aur a Imperiului Roman care a durat pana in ultima parte a secolului al II-lea. Nu numai victoriile militare si faptul ca imperiul a cunoscut expansiunea sa maxima pe timpul sau i-a adus aceasta consideratie, dar si politicile sale interne cat si modul lui de a se purta cu oamenii obisnuiti.

Autorul realizeaza o analiza foarte interesanta, plecand de la relatiile si intrigile politico-militare care a dus la ascensiunea pe tron a lui Traian - foarte important in acest sens a fost atat tatal sau, Traianus, a carui ascensiune politica are radacini in epoca lui Nero si Vespasian, cat si familia mamei lui, legata de multe familii din establishmentul imperial ;-) - si continua cu modul in care a contribuit imparatul la crearea noii ere + desfasurarea celebrelor sale razboaie cu dacii si partii si o analiza a personalitatii sale.

"Istorii", de Polybios

Scrisa acum peste 2.200 de ani! cartea descrie cele mai importante evenimente care s-au petrecut intre anii 264 i.Hr. si 146 i.Hr. in zona Mediteranei, insistand mai ales pe cele legate de ascensiunea ca superputere a Romei. Astfel, veti citi despre razboaiele punice - cartea fiind una dintre cele mai importante surse despre ele; despre cele dintre Macedonia si Roma - prima este condusa de Perseus, nu de Alexandru cel Mare, dar tot a fost o infruntare epica; despre statele grecesti ale timpului si relatiile dintre ele; sau despre Egipt, Bizant si alte locuri importante.

Partea foarte interesanta este ca autorul fie a participat direct la evenimentele descrise, fie a avut acces direct la martori oculari ale lor sau chiar la unele dintre personajele cele mai importante ale acestora, fiind timp de multi ani in anturajul familiei Scipionilor la Roma. In plus, oricum facea parte dintr-o familie importanta din orasul natal, care se remarcase la conducerea treburilor politice si a participat personal la multe momente extrem de importante ale istoriei, inclusiv asediul Cartaginei!

Din pacate nu s-a pastrat integral opera, o sa vedeti ca la un moment dat se sare din fragment in fragment, dar si asa este foarte frumos sa privesti prin aceasta fereastra directa deschisa catre lumea de acum mii de ani!

"Fiii lui Caesar", de Philip Matyszak

Dupa cum arata si subtitlul, "Prima dinastie a Romei Imperiale", autorul a folosit o metafora cu privire la primii imparati, Augustus, Tiberius, Caligula, Claudius si Nero, cei care au facut parte din dinastia Iulio-Claudiana.

Analiza incepe insa de pe vremea lui Caesar, urmarind cum a evoluat statul roman timp de zeci de ani. Veti vedea ca impunerea autoritatii imperiale nu a fost un proces atat de simplu si fara de obstacole, romanii avand inca obisnuinta de sute de ani a republicii.

Bineinteles ca pentru fiecare dintre imparatii analizati merita citita o biografie intreaga ;-) insa pentru cei care nu au atat timp la dispozitie, este foarte ok si modul mai rezumat al acestui volum.

"Constantin si imperiul crestin", de Charles Matson Odahl

Imparatul roman Constantin este unul dintre cele mai importante personaje atat ale istoriei universale dar si, mai ales, a istoriei crestinismului! Nu numai ca este cosemnatar al Edictului de la Milano din 313, prin care religia crestina era acceptata in Imperiul Roman - btw, am zis cosemnatar, pentru ca celalalt era coimparatul din acel moment, Licinus, de care se cam uita ;-) - dar a fost si cel care a coordonat imens de importantul Conciliu de la Niceea din 325, unde s-au stabilit, practic, cum functioneaza religia crestina, asta ca sa dau ca exemple doar doua momente importante dintr-un lung sir.

Cartea va duce intr-un inceput de secol IV extrem de complex. Imperiul Roman cazuse prada razboaielor civile si a invaziilor timp de zeci de ani pana la aparitia unor imparati puternici precum Probus, Aurelian sau Diocletian. Ultimul a si instituit o forma noua de guvernamant, in care statul era condus de patru imparati (doi augusti si doi cezari). Daca, pentru un timp, aceasta noua forma a a fost de succes, lucrurile au sfarsit insa printr-o noua serie de razboaie civile foarte complicate, pe fondul carora se va desfasura si prima parte a vietii lui Constantin. Aveti despre ce citi, mai ales ca astfel veti intelege mai bine modul in care crestinismul s-a impus si a evoluat, autorul insistand pe acest aspect.

"Istorie romana", de Ammianus Marcellinus

Scrisa acum 1.600 de ani!!! are doua chestii care o face speciala fata de alte carti ale istoricilor romani sau greci din Antichitate:
- este scrisa intr-un mod mult mai direct, ghicindu-se faptul ca autorul este militar de cariera
- autorul a participat direct ca soldat intr-o mare parte din evenimentele descrise - iar nu ca in cazul celorlalti, ca om politic sau general - iar acestea sunt dintr-o perioada din care nu prea ne-au ramas alte surse scrise.

Desi cartea scrisa de el a fost mult mai mare, a inceput-o de la domnia lui Nerva din 96, mai ne-a ramas doar partea 353-378, dar si aceasta extrem de importanta, Imperiul Roman fiind sub asaltul din ce in ce mai puternic al populatiilor vecine dar trebuind sa se confrunte si cu adevarate razboaie civile. Va puteti face o idee despre cum marele Imperiu incepea sa se fragmenteze si sa dispara...

"Istorie romana", de Ammianus Marcellinus

Scrisa acum 1.600 de ani!!! are doua chestii care o face speciala fata de alte carti ale istoricilor romani sau greci din Antichitate:
- este scrisa intr-un mod mult mai direct, ghicindu-se faptul ca autorul este militar de cariera
- autorul a participat direct ca soldat intr-o mare parte din evenimentele descrise - iar nu ca in cazul celorlalti, ca om politic sau general - iar acestea sunt dintr-o perioada din care nu prea ne-au ramas alte surse scrise.

Desi cartea scrisa de el a fost mult mai mare, a inceput-o de la domnia lui Nerva din 96, mai ne-a ramas doar partea 353-378, dar si aceasta extrem de importanta, Imperiul Roman fiind sub asaltul din ce in ce mai puternic al populatiilor vecine dar trebuind sa se confrunte si cu adevarate razboaie civile. Va puteti face o idee despre cum marele Imperiu incepea sa se fragmenteze si sa dispara...

"Istoria Augusta"

Considerat ca unul dintre cele mai mari falsuri ale istoriei, cartea descrie domniile imparatilor - atat cei oficiali cat si a celor autoproclamati - din perioada 117 (de la Hadrian) pana la 284 (la Diocletian). Conform celor scrise in ea ar fi colaborat 6 scriitori, insa studiile moderne arata ca exista o posibilitate imensa ca sa fi fost doar unul. In acelasi timp, o mare parte dintre informatiile din ea sunt evident false.

Si atunci de ce sa o citesti? Pentru ca este cam singura sursa despre perioada respectiva, o perioada in care Imperiul Roman este cu totul altfel decat ni-l imaginam noi. Nu este deloc acel monolit puternic ci un urias sfasiat de razboaie civile si de revolte. Exista chiar o perioada de cativa zeci de ani in care ploua cu imparati! Este interesant de vazut aceasta perioada pentru a intelege mai bine declinul de mai taziu si caderea Imperiului, pentru ca istoria are tendinta de a se repeta...

"Caderea Romei si sfarsitul civilizatiei", de Bryan Ward-Perkins

Desi suna senzationalist titlul "sfarsitul civilizatiei", nu este deloc prost ales, disparitia modului de viata din Imperiul Roman putand fi comparata cu terminarea civilizatiei, in pofida unor opinii care ar incerca acum sa arate ca Evul Mediu nu a fost chiar asa de Dark Ages... Chiar a fost, comparativ cu Roma, cel putin in primele lui secole.

Sunt extrem de multe exemple in acest sens in carte, cel care m-a impresionat cel mai mult a fost acela realizat in urma prelevarii unor esantioane de gheata de la polul nord si studierii lor pentru a se vedea cum a evoluat poluarea atmosferica de-a lungul secolelor. A rezultat ca nivelul la care se ajunsese in epoca romana nu a mai fost atins decat cand a pornit revolutia industriala in Europa! Spune multe acest lucru, desi se pleaca de la un indicator perceput de noi acum numai ca negativ ;-)

"Revolutia romana", de Ronald Syme

Are subtitlul "Roma intre 60 i.Hr. - 14 d.Hr.".

Este o perioada prezentata in multe studii, aceea a razboaielor civile de la Roma si trecerea de la Republica la Imperiu, insa Ronald Syme aduce o abordare noua: studiaza realitatile politice si sociale ale timpului insistand mai mult pe familiile importante din societatea romana si pe oamenii din esalonul doi al guvernarii (precum Agrippa sau Maecenas). Aportul acestora la evenimentele de atunci este mult mai mare decat ar parea la o prima privire, istoricii vechi pacatuind centrandu-si aproape exclusiv prezentarea pe personajele principale, de genul Caesar, Pompei, Augustus etc.

Revenind la familie, rolul acesteia in societatea romana era imens, inclusiv viata politica invartindu-se in jurul relatiilor de familie. Autorul insista pe aceste legaturi si arata consecintele lor, uneori foarte suprinzatoare sau care pot explica unele evenimente si decizii destul de ciudate.

"Istoria razboiului iudeilor impotriva romanilor", de Flavius Josephus

Una la mana, scriitorul este un chiar el unul dintre personajele importante ale evenimentelor descrise - razboiul dintre romani si evrei dintre 67 si 73 - el conducand, in 67, fortele iudeilor din Galileea, pana in momentul in care a trebuit sa se predea romanilor. Astfel, nu numai ca stie despre ce vorbeste dar stia cel mai bine ce si cum ;-)

A doua la mana, foarte importanta pentru noi este prima parte a cartii, in care povesteste cum s-a ajuns de-a lungul anilor la conflictul dintre romani si evrei. Aici gasim multe pagini in care descrie ce se intampla in Tara Sfanta exact cand au loc evenimentele din Noul Testament. In acest mod, aveti o extraordinara posibilitate sa intelegeti mult mai bine contextul istoric al inceputului crestinatatii.

"Cezar", de Alexandre Dumas

Perfecta pentru cei carora li se par prea scortoase cartile de istorie clasice dar ar dori ceva mai mult decat un roman cu privire la perioada si viata lui Cezar - fie vorba intre noi, una dintre cele mai nebune perioade ale istoriei, cea a razboaielor civile din Republica Romana!

Cezar, nascut intr-o familie cu o genealogie impresionanta, spunea ca se trage atat din vechii regi romani cat si din zei, a avut, tocmai de aceea, o copilarie si adolescenta pusa in primejdie de inceputul razboaielor civile - a trebuit chiar sa fuga si sa se refugieze departe de marea metropola a Republicii, moment in care a fost prins de pirati, rascumparat si, apoi, subiectul unei aventuri incredibile: a angajat o ceata de soldati cu care s-a dus si i-a distrus pe piratii la care statuse in captivitate! De fapt, aproape toata viata si-a trait-o la limita, riscand totul pe o singura carte, insa aproape mereu aceasta s-a dovedit castigatoare ;-)

Bineinteles ca nu doar riscul i-a adus victoria ci si faptul ca a fost unul dintre cei mai mari generali dar si oameni politici. Sub bagheta maestrului romanului de aventuri, Alexandru Dumas, va dati seama ce frumos se va derula aceasta viata in paginile cartii ;-)

"Imparati si senatori", de Yves Roman

O istorie a politicii in imperiul roman din secolele I-IV, dar nu o repetare de date si evenimente ci un studiu foarte inteligent, care cel putin pentru mine a fost o revelatie.

Yves Roman pune foarte bine niste probleme pe care le mai observasem:
- de ce multi imparati romani par sa fi avut o domnie impartita in doua bucati distincte, una in care erau excelenti si normali ca oameni si alta in care o luau razna si ca oameni si ca politicieni?
- de ce seamana extrem de mult intre ele multe aceste domnii?

Raspunsul este simplu: pentru ca istoria a fost scrisa de senatori si opiniile lor subiective s-au pastrat peste veacuri, mai ales ca ne-au ramas extrem de putine scrieri de atunci!

Un imparat care isi incepea domnia era mult mai dispus sa asculte de Senat, astfel ca parea un imparat "intelept" pentru seanatori. Dupa un timp, cand isi consolida puterea, putea actiona mai in forta, atunci "inebunea" subit pentru senatori.

In ceea ce priveste asemanariile de domnie, acolo raspunsul il da faptul ca istoricii antici scriau si ei la sute de ani dupa evenimente si priveau intamplarile contemporane lor ca un model pentru cele trecute sau pur si simplu inventau.