"Revolutia romana", de Ronald Syme

Are subtitlul "Roma intre 60 i.Hr. - 14 d.Hr.".

Este o perioada prezentata in multe studii, aceea a razboaielor civile de la Roma si trecerea de la Republica la Imperiu, insa Ronald Syme aduce o abordare noua: studiaza realitatile politice si sociale ale timpului insistand mai mult pe familiile importante din societatea romana si pe oamenii din esalonul doi al guvernarii (precum Agrippa sau Maecenas). Aportul acestora la evenimentele de atunci este mult mai mare decat ar parea la o prima privire, istoricii vechi pacatuind centrandu-si aproape exclusiv prezentarea pe personajele principale, de genul Caesar, Pompei, Augustus etc.

Revenind la familie, rolul acesteia in societatea romana era imens, inclusiv viata politica invartindu-se in jurul relatiilor de familie. Autorul insista pe aceste legaturi si arata consecintele lor, uneori foarte suprinzatoare sau care pot explica unele evenimente si decizii destul de ciudate.

"Nero", de Edward Champlin

Nero este imparatul roman al carui nume a ramas in istorie sinonim cu nebunia, desfraul si rautatea. Aceasta imagine profund negativa a sa nu este cumva exagerata? De exemplu, dupa moartea lui, o parte dintre imparati chiar si-au adaugat in nume si "Nero" pentru ca dadea bine la populatie! Este evident ca nu ar fi facut acest lucru daca populatia imperiului l-ar fi perceput ca pe un imparat rau. In plus, multi ani dupa ce Nero s-a sinucis, au existat rascoale conduse de falsi Nero care incercau sa beneficieze de popularitatea postuma a acestuia.

Tineti cont ca vorbim despre evenimente de acum aproape 2.000 de ani iar sursele directe despre ele sunt mult mai putine decat credeti!

Champlin analizeaza obiectiv anii de domnie ai acestui imparat si ajunge la niste concluzii surprinzatoare si logice. Va las sa le cititi si voi, merita.