O istorie a politicii in imperiul roman din secolele I-IV, dar nu o repetare de date si evenimente ci un studiu foarte inteligent, care cel putin pentru mine a fost o revelatie.
Yves Roman pune foarte bine niste probleme pe care le mai observasem:
- de ce multi imparati romani par sa fi avut o domnie impartita in doua bucati distincte, una in care erau excelenti si normali ca oameni si alta in care o luau razna si ca oameni si ca politicieni?
- de ce seamana extrem de mult intre ele multe aceste domnii?
Raspunsul este simplu: pentru ca istoria a fost scrisa de senatori si opiniile lor subiective s-au pastrat peste veacuri, mai ales ca ne-au ramas extrem de putine scrieri de atunci!
Un imparat care isi incepea domnia era mult mai dispus sa asculte de Senat, astfel ca parea un imparat "intelept" pentru seanatori. Dupa un timp, cand isi consolida puterea, putea actiona mai in forta, atunci "inebunea" subit pentru senatori.
In ceea ce priveste asemanariile de domnie, acolo raspunsul il da faptul ca istoricii antici scriau si ei la sute de ani dupa evenimente si priveau intamplarile contemporane lor ca un model pentru cele trecute sau pur si simplu inventau.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu