O lectura foarte interesanta daca te documentezi despre civilizatia irlandeza.
Sunt culese din mediul oral rural de poetul William Butler Yeats la sfarsitul secolului al XIX-lea, in momentul in care exista o foarte puternica miscare nationalista in Irlanda. Aceasta dorea sa asigure o autonomie sporita a insulei in Imperiul Britanic si s-a folosit atat mijloace politice, in Parlamentul britanic, dar si de cele culturale, prin promovarea culturii si limbii irlandeze - tare ca si a sporturilor specific irlandeze, pe care le au si acum foarte dezvoltate desi se joaca doar la ei!
Sunt destul de diferite povestile fata de cele cu care suntem noi obisnuiti, atmosfera fiind destul de intunecata - nu cred ca e de mirare cand ele au fost tiparite de poet la doar doua generatii dupa tragedia incredibila care a constituit-o Marea Foamete din Irlanda.
Universul povestilor este populat cu spiridusi, spirite malefice sau benefice, preoti (mereu personaje pozitive, nu ca in povestile noastre), cavaleri, ofiteri sau regi si regine.
Ca sa va dau un exemplu despre cum am perceput universul basmelor irlandeze cumva diferit de al nostru, iata actiunea dintr-una: Un calator inopteaza intr-o casa necunoscuta si care pare parasita. Adoarme dar este trezit de galagia facuta de doua personaje care intra in casa tarand un corp omenesc. Se ascunde si asista inspaimantat la momentul in care cei doi pun corpul pe frigare si, dupa ce il prajesc, il mananca! - Ok, si la noi mai facea Zmeul chestia asta sau lupul, dar nu doi alti oameni :)) - Cei doi il zaresc si il ameninta ca va fi si el mancat daca nu le spune o poveste care sa-i uimeasca. Gaseste o solutie - vedeti in filmulet care ;-) - si scapa.
duminică, 28 ianuarie 2018
”Alchimistul neutronic”, de Peter F. Hamilton
Partea a doua din trilogia ”Norii noptii”.
Posedatii incep sa se raspandeasca prin Galaxie si sa cucereasca planeta dupa planeta. Scopul lor imediat este sa evadeze impreuna cu ele din Universul cunoscut, pentru a fi la adapost de un contraatac al oamenilor. Totusi, Al Capone, cel care a luat in stapanire una dintre cele mai dezvoltate planete, Noua Californie, are un alt plan: nu va fugi ci isi va construi un imperiu al posedatilor care va ataca direct Confederatia.
Pentru a-si pune planul in aplicare, Al Capone gandeste o strategie complexa, in care se ajuta de oameni neposedati si de arme cu antimaterie. In acest mod reuseste sa cucereasca inca o planeta majora si sa devina o amenintare teribila pentru flotele adamiste si edeniste.
Tyratcha si Kiint reactioneaza diferit la problemele cu care se confrunta omenirea. Primii inchid orice contact cu umanitatea si se concentreaza pe chemarea in ajutor a unui zeu necunoscut pana atunci iar ceilalti le spun oamenilor ca fiecare rasa s-a confruntat la un moment dat cu problema vietii de dupa moarte, dar ca nu poate da o solutie, fiecare rasa avand propria rezolvare.
Edenistii dezvolta un sistem prin care sa poata vedea ce habitat sau edenist este posedat si sunt cei care lupta cu cel mai mare succes. In plus, pun de-o parte orice rivalitati istorice si sunt gata sa colaboreze cu adamistii.
Adaugati aici si pe Alkad Mzu care a evadat si a plecat in cautarea armei supreme inventate de ea cu zeci de ani in urma + alte multe fire epice si veti vedea ca va aflati in acelasi univers extrem de complex construit de Hamilton si in prima parte ;-)
Posedatii incep sa se raspandeasca prin Galaxie si sa cucereasca planeta dupa planeta. Scopul lor imediat este sa evadeze impreuna cu ele din Universul cunoscut, pentru a fi la adapost de un contraatac al oamenilor. Totusi, Al Capone, cel care a luat in stapanire una dintre cele mai dezvoltate planete, Noua Californie, are un alt plan: nu va fugi ci isi va construi un imperiu al posedatilor care va ataca direct Confederatia.
Pentru a-si pune planul in aplicare, Al Capone gandeste o strategie complexa, in care se ajuta de oameni neposedati si de arme cu antimaterie. In acest mod reuseste sa cucereasca inca o planeta majora si sa devina o amenintare teribila pentru flotele adamiste si edeniste.
Tyratcha si Kiint reactioneaza diferit la problemele cu care se confrunta omenirea. Primii inchid orice contact cu umanitatea si se concentreaza pe chemarea in ajutor a unui zeu necunoscut pana atunci iar ceilalti le spun oamenilor ca fiecare rasa s-a confruntat la un moment dat cu problema vietii de dupa moarte, dar ca nu poate da o solutie, fiecare rasa avand propria rezolvare.
Edenistii dezvolta un sistem prin care sa poata vedea ce habitat sau edenist este posedat si sunt cei care lupta cu cel mai mare succes. In plus, pun de-o parte orice rivalitati istorice si sunt gata sa colaboreze cu adamistii.
Adaugati aici si pe Alkad Mzu care a evadat si a plecat in cautarea armei supreme inventate de ea cu zeci de ani in urma + alte multe fire epice si veti vedea ca va aflati in acelasi univers extrem de complex construit de Hamilton si in prima parte ;-)
”Ultimul don”, de Mario Puzo
Autorul romanului "Nasul", Mario Puzo, scrie iar de lumea mafiei. Spre deosebire de actiunea din cea mai celebra carte a sa, acum lucrurile se petrec in anii `90 si stau putintel altfel. Mafia americana s-a transformat fata de aceea a New York-ului anilor `30-`50, cu razboaiele deschise de strada, cu operatiunile principale in domeniul alcoolului pe timpul prohibitiei si in cel al prostitutiei. Acum drogurile, jocurile de noroc de la Las Vegas si industria filmului de la Hollywood sunt principalele canale de castig iar timpul razboaielor de strada s-a dus, mai ales ca FBI-ul a avut succese rasunatoare impotriva mafiotilor si i-a fortat pe acestia sa utilizeze metode mai subtile. In plus, celebrul cod al onoarei mafiote nu se mai prea respecta, cel mai puternic don ramas folosindu-se doar de imigranti veniti de curand din Sicilia pentru lucrurile delicate, pentru ca doar ei mai prezinta incredere.
Actiunea se invarte in jurul rivalitatii celor doi nepoti ai Donului, Cross si Dante. Fiecare reprezinta o lume diferita: unul care doreste sa treaca toate operatiunile familiei in partea legala a societatii si celalalt foloseste vechile metode dure si ilegale. Locurile de lupta dintre cei doi sunt Las Vegas si Hollywood, ocazie pentru autor sa ne faca o super descriere a lor, dincolo de ceea ce stim din filme sau presa.
Nu este o continuare directa a romanului ”Nasul”.
Actiunea se invarte in jurul rivalitatii celor doi nepoti ai Donului, Cross si Dante. Fiecare reprezinta o lume diferita: unul care doreste sa treaca toate operatiunile familiei in partea legala a societatii si celalalt foloseste vechile metode dure si ilegale. Locurile de lupta dintre cei doi sunt Las Vegas si Hollywood, ocazie pentru autor sa ne faca o super descriere a lor, dincolo de ceea ce stim din filme sau presa.
Nu este o continuare directa a romanului ”Nasul”.
”Henric al VII-lea”, de Caroline Rogers
Devenit rege al Angliei in urma bataliei de la Bosworth (22 august 1485), cand l-a invins pe Richard al III-lea - stiti voi, regele care cerea un cal si era foarte generos pentru cine i-ar aduce unul ;-) - Henric al VII-lea impune pe tron dinastia Tudor.
Sunt mult mai faimosi urmasii lui, Henric al VIII-lea - cel cu multe neveste si cu problema cu biserica catolica - si Elisabeta I, dar si domnia lui constituie un moment foarte important din dezvoltarea Angliei. Tineti cont ca venea dupa o lunga perioada zbuciumata - Rzboiul celor doua roze - reusind nu numai sa calmeze lucrurile in tara dar si sa aduca Angliei o economie de invidiat. De altfel, a fost poreclit de istorici ”cel mai bun om de afaceri de pe tronul Angliei”.
Domneste exact in timpul perioadei marilor descoperiri geografice, asa ca este interesat si investeste si el in ele, privindu-le mai ales din punctul de vedere al oportunitatilor de comert. In acelasi timp, reuseste sa isi supuna nobilimea datorita unui sistem dur de garantii financiare.
In carte se insista mai mult pe drumul sau spre tron, politica lui economica si financiara, relationarea cu nobilii si partea de diplomatie intr-un context extern foarte complicat.
Sunt mult mai faimosi urmasii lui, Henric al VIII-lea - cel cu multe neveste si cu problema cu biserica catolica - si Elisabeta I, dar si domnia lui constituie un moment foarte important din dezvoltarea Angliei. Tineti cont ca venea dupa o lunga perioada zbuciumata - Rzboiul celor doua roze - reusind nu numai sa calmeze lucrurile in tara dar si sa aduca Angliei o economie de invidiat. De altfel, a fost poreclit de istorici ”cel mai bun om de afaceri de pe tronul Angliei”.
Domneste exact in timpul perioadei marilor descoperiri geografice, asa ca este interesat si investeste si el in ele, privindu-le mai ales din punctul de vedere al oportunitatilor de comert. In acelasi timp, reuseste sa isi supuna nobilimea datorita unui sistem dur de garantii financiare.
In carte se insista mai mult pe drumul sau spre tron, politica lui economica si financiara, relationarea cu nobilii si partea de diplomatie intr-un context extern foarte complicat.
”De-a baba-oarba”, de Vlad Musatescu
Continua aventurile lui Al Conan Doi, un detectiv ”cu greutate”, care incerca saracul de zor sa scrie o carte dar era tot timpul deranjat din munca de misterele venite pe capul lui :-D
Tocmai ce a scapat aproximativ intreg de la Posada, de unde e recuperat de Tanti Ralita si depozitat in casa din Bucuresti, nu inainte de a fi tratat cu o portie generoasa de pastile de extraveral de matusa pe drum - ascunse in toate felurile de mancare a unui chiolhan la restaurantul ”Paralela 45” :-)
Ok, ajuns acasa e entuziast ca are tot romanul - din pacate nu pe hartie ci doar in cap :-D Il pune in miscare un anunt din ziar, cum ca intr-o zona foarte linistita a tarii se ofera cazare gratis pentru scriitori. Pleaca acolo impreuna cu nevasta (bulgaroaica Penke) si afla ca gratis ca gratis, dar trebuie sa se revanseze fata de viitoarea gazda editandu-i un imens roman de 4.000 de pagini! Asta in conditiile in care nevasta gazdei mai sa ii ia la paruiala, satula pana peste cap de scriitorii care tot aterizasera in ultimul timp la ei si se infipsesera cu spor in proviziile lor.
Conan Doi pleaca in Campina, incercand sa isi gaseasca ”oaza de creatie” la pensiunea unei profesoare de pian. Din pacate aceasta este si ea o scriitoare si il bombardeaza cu creatiile ei, ba ii si comunica faptul ca nici macar ea nu a putut sa scrie in propria casa, recomandandu-i un alt loc: satul Coltiilupchii! :-D
Dupa aventuri care il aduc cu Bombita intr-un rau, ajunge in izolatul Coltiilupchii, unde este trimis de multa lume direct la Naiba. Dupa ceva timp afla ca nu era injurat ci chiar exista un Guliver Naiba, un fel de vrajitor local, aciuiat de ceva timp pe acolo si care avea o putere ciudata asupra localnicilor.
Misterul reprezentat de Guliver Naiba, precum și alte momente super haioase, il determina sa amane scrisul iar si sa isi imbrace haina de detectiv :-) Ce va rezulta? Vedeti in carte ;-)
Tocmai ce a scapat aproximativ intreg de la Posada, de unde e recuperat de Tanti Ralita si depozitat in casa din Bucuresti, nu inainte de a fi tratat cu o portie generoasa de pastile de extraveral de matusa pe drum - ascunse in toate felurile de mancare a unui chiolhan la restaurantul ”Paralela 45” :-)
Ok, ajuns acasa e entuziast ca are tot romanul - din pacate nu pe hartie ci doar in cap :-D Il pune in miscare un anunt din ziar, cum ca intr-o zona foarte linistita a tarii se ofera cazare gratis pentru scriitori. Pleaca acolo impreuna cu nevasta (bulgaroaica Penke) si afla ca gratis ca gratis, dar trebuie sa se revanseze fata de viitoarea gazda editandu-i un imens roman de 4.000 de pagini! Asta in conditiile in care nevasta gazdei mai sa ii ia la paruiala, satula pana peste cap de scriitorii care tot aterizasera in ultimul timp la ei si se infipsesera cu spor in proviziile lor.
Conan Doi pleaca in Campina, incercand sa isi gaseasca ”oaza de creatie” la pensiunea unei profesoare de pian. Din pacate aceasta este si ea o scriitoare si il bombardeaza cu creatiile ei, ba ii si comunica faptul ca nici macar ea nu a putut sa scrie in propria casa, recomandandu-i un alt loc: satul Coltiilupchii! :-D
Dupa aventuri care il aduc cu Bombita intr-un rau, ajunge in izolatul Coltiilupchii, unde este trimis de multa lume direct la Naiba. Dupa ceva timp afla ca nu era injurat ci chiar exista un Guliver Naiba, un fel de vrajitor local, aciuiat de ceva timp pe acolo si care avea o putere ciudata asupra localnicilor.
Misterul reprezentat de Guliver Naiba, precum și alte momente super haioase, il determina sa amane scrisul iar si sa isi imbrace haina de detectiv :-) Ce va rezulta? Vedeti in carte ;-)
”Statul spartan. Statul atenian”, de Xenofon
Este scrisa acum aproximativ 2.400 de ani!!!
Constituie una dintre principalele surse din care am aflat cum se traia in Sparta. Partea cu Atena nu se stie exact daca este scrisa de Xenofon.
Nascut la Atena, paradoxal, scriitorul este un entuziast al sistemului social spartan. O sa ramaneti destul de uimiti de legile redate de el si, poate, o sa vedeti in alta perspectiva aceasta civilizatie. Sa va dau cateva exemple: tinerii nu aveau voie decat la o haina pe an, aceeasi pentru orice anotimp, pentru a se cali! Nu aveau voie sa aiba incaltaminte, pentru a avea talpile groase si astfel sa fie buni razboinici. Toata lumea trebuia sa manance in public, la comun (era incurajat furtul de mancare, pentru a invata sa gandesti ca un razboinic, dar daca erai prins ti se putea aplica biciuirea, nu atat pentru ca ai furat ci pentru ca ai fost asa prost si ai fost prins!).
Dat fiind ca autorul a fost un general, unele dintre cele mai interesante capitole sunt cele care descriu organizarea militara spartana.
Cand trece la democratia din Atena, scriitorul se arata mahnit: sclavii nu se dau din fata ta atunci cand mergi, ba mai sunt la Atena si imbracati la fel ca oamenii liberi si nu stii cine este sclav si cine nu! :)) Se mai plange si de alte lucruri care acum va vor face sa zambiti :-D
Constituie una dintre principalele surse din care am aflat cum se traia in Sparta. Partea cu Atena nu se stie exact daca este scrisa de Xenofon.
Nascut la Atena, paradoxal, scriitorul este un entuziast al sistemului social spartan. O sa ramaneti destul de uimiti de legile redate de el si, poate, o sa vedeti in alta perspectiva aceasta civilizatie. Sa va dau cateva exemple: tinerii nu aveau voie decat la o haina pe an, aceeasi pentru orice anotimp, pentru a se cali! Nu aveau voie sa aiba incaltaminte, pentru a avea talpile groase si astfel sa fie buni razboinici. Toata lumea trebuia sa manance in public, la comun (era incurajat furtul de mancare, pentru a invata sa gandesti ca un razboinic, dar daca erai prins ti se putea aplica biciuirea, nu atat pentru ca ai furat ci pentru ca ai fost asa prost si ai fost prins!).
Dat fiind ca autorul a fost un general, unele dintre cele mai interesante capitole sunt cele care descriu organizarea militara spartana.
Cand trece la democratia din Atena, scriitorul se arata mahnit: sclavii nu se dau din fata ta atunci cand mergi, ba mai sunt la Atena si imbracati la fel ca oamenii liberi si nu stii cine este sclav si cine nu! :)) Se mai plange si de alte lucruri care acum va vor face sa zambiti :-D
sâmbătă, 27 ianuarie 2018
”Testamentul unui excentric”, de Jules Verne
Intriga cartii este doar un pretext pentru a fi prezentata SUA la sfarsitul secolului al XIX-lea (cartea a fost publicata in 1899).
Jules Verne a mizat pe captul ca pentru pentru cititorii sai europeni, America era un loc destul de exotic si diferit, dat fiind ca acolo se punea accentul pe afaceri, pe descoperirile tehnice sau pe rolul presei si promovarea senzationalului de catre aceasta. Asa ca a insistat exact pe aceste aspecte in carte, precum si pe descrierea oraselor sau locurilor din afara lor, si ele cu o organizare diferita fata de cea europeana. Pentru noi, la peste 100 de ani dupa ;-), este si mai interesant sa vezi cum aratau atunci Statele, asa ca poti privi cartea ca pe un documentar romantat.
Un membru de frunte al Clubului Excentricilor moare. Isi lasa prin testament imensa avere celui care va castiga ”Jocul gastei”. Este vorba de ceva asemanator cu Monopoly, in care pionii se misca pe tabla de joc in functie de numarul rezultat din aruncarea unor zaruri. Cu o mentiune: tabla de joc era chiar SUA, al carei teritoriu fusese impartit in 63 de patratele. :-D
Participantii la joc, alesi la intamplare in Chicago, erau: un artist mereu vesel; un boxeur și antrenorul lui; doi soți zgârciți; un ziarist; o tânără vânzătoare împreună cu timida ei prietenă și un fost căpitan de navă foarte nervos, însoțit de un fost matelot la fel de nervos și el :-). A, si mai e prevazut in testament încă un jucător misterios.
Cum in joc era o suma colosala, presa devine foarte interesanta de el si totul devine un spectacol urmarit cu sufletul la gura de public. So, cine va castiga? Vedeti in carte ;-)
Jules Verne a mizat pe captul ca pentru pentru cititorii sai europeni, America era un loc destul de exotic si diferit, dat fiind ca acolo se punea accentul pe afaceri, pe descoperirile tehnice sau pe rolul presei si promovarea senzationalului de catre aceasta. Asa ca a insistat exact pe aceste aspecte in carte, precum si pe descrierea oraselor sau locurilor din afara lor, si ele cu o organizare diferita fata de cea europeana. Pentru noi, la peste 100 de ani dupa ;-), este si mai interesant sa vezi cum aratau atunci Statele, asa ca poti privi cartea ca pe un documentar romantat.
Un membru de frunte al Clubului Excentricilor moare. Isi lasa prin testament imensa avere celui care va castiga ”Jocul gastei”. Este vorba de ceva asemanator cu Monopoly, in care pionii se misca pe tabla de joc in functie de numarul rezultat din aruncarea unor zaruri. Cu o mentiune: tabla de joc era chiar SUA, al carei teritoriu fusese impartit in 63 de patratele. :-D
Participantii la joc, alesi la intamplare in Chicago, erau: un artist mereu vesel; un boxeur și antrenorul lui; doi soți zgârciți; un ziarist; o tânără vânzătoare împreună cu timida ei prietenă și un fost căpitan de navă foarte nervos, însoțit de un fost matelot la fel de nervos și el :-). A, si mai e prevazut in testament încă un jucător misterios.
Cum in joc era o suma colosala, presa devine foarte interesanta de el si totul devine un spectacol urmarit cu sufletul la gura de public. So, cine va castiga? Vedeti in carte ;-)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)