”Povesti irlandeze”, culese de William Butler Yeats

O lectura foarte interesanta daca te documentezi despre civilizatia irlandeza.

Sunt culese din mediul oral rural de poetul William Butler Yeats la sfarsitul secolului al XIX-lea, in momentul in care exista o foarte puternica miscare nationalista in Irlanda. Aceasta dorea sa asigure o autonomie sporita a insulei in Imperiul Britanic si s-a folosit atat mijloace politice, in Parlamentul britanic, dar si de cele culturale, prin promovarea culturii si limbii irlandeze - tare ca si a sporturilor specific irlandeze, pe care le au si acum foarte dezvoltate desi se joaca doar la ei!

Sunt destul de diferite povestile fata de cele cu care suntem noi obisnuiti, atmosfera fiind destul de intunecata - nu cred ca e de mirare cand ele au fost tiparite de poet la doar doua generatii dupa tragedia incredibila care a constituit-o Marea Foamete din Irlanda.

Universul povestilor este populat cu spiridusi, spirite malefice sau benefice, preoti (mereu personaje pozitive, nu ca in povestile noastre), cavaleri, ofiteri sau regi si regine.

Ca sa va dau un exemplu despre cum am perceput universul basmelor irlandeze cumva diferit de al nostru, iata actiunea dintr-una: Un calator inopteaza intr-o casa necunoscuta si care pare parasita. Adoarme dar este trezit de galagia facuta de doua personaje care intra in casa tarand un corp omenesc. Se ascunde si asista inspaimantat la momentul in care cei doi pun corpul pe frigare si, dupa ce il prajesc, il mananca! - Ok, si la noi mai facea Zmeul chestia asta sau lupul, dar nu doi alti oameni :)) - Cei doi il zaresc si il ameninta ca va fi si el mancat daca nu le spune o poveste care sa-i uimeasca. Gaseste o solutie - vedeti in filmulet care ;-) - si scapa.

"Amintiri si povesti deocheate", de Neagu Djuvara

Neagu Djuvara putintel altfel :-D adica trecand de la seriozitatea istoricului la cateva povestioare mai fara perdea din trecutul sau ori a generatiei sale. Oameni din "societatea buna" romaneasca interbelica sau din emigratia din timpul comunismului suprinsi in ipostaze mai "neparlamentare", ca sa zic asa - adica inclusiv cu oala de noapte in pat...

Totusi, nu trebuie sa va asteptati la o "carte soc", in pofida titlului, in contextul culturii relaxate contemporane micile apropouri sau limbajul licentios al autorului nu sunt de natura sa surprinda atat de mult, ba chiar mi-au parut cumva fortate, ca un om care nu obisnuieste sa injure si incearca si el sa o faca dar suna total artificial.