”Povestea mea”, de Michelle Obama

Memoriile fostei Prime Doamne a SUA, Michelle Obama.

Sunt doua perspective din care poti sa vezi cartea. Prima (cea pe care ea a vrut sa o transmita) fiind a luptei unei o femeie de culoare provenind dintr-un mediu defavorizat impotriva societatii conservatoare americane si cum a devenit ea persoana publica pe care o cunoastem acum. A doua perspectiva in care puteti vedea cartea este aceea a unei plangeri neincetate, in care pe doua pagini din trei trebuie sa spuna despre ceva tragic sau macar trist + o scriere in care totul e privit din perspectiva rasei... Este o diferenta destul de mare intre ceea ce vrea sa transmita si realitatea pe care o prezinta chiar ea. Faptul ca ar fi fost direct discriminata pe motive rasiale in copilarie nu are legatura cu realitatea descrisa chiar de ea, copilarind intr-un cartier din sudul Chicagoului in care majoritatea locuitorilor erau de culoare, deci nu avea cine sa o discrimineze! Apoi, sa ajungi la Princeton si Harvard, cum a facut ea, nu se poate spune ca e un semn ca a facut parte dintre cei defavorizati de viata in SUA... A, de ajuns a ajuns pe munca ei, fiind clar o persona inteligenta si ambitioasa + pe sprijinul parintilor, de care e foarte legata. Interesant modul in care se intalneste cu Obama si povestea lor de dragoste, din acest punct de vedere cartea ei fiind scrisa cu mult mai mult sentiment decat a lui. Cam 60% din carte este partea de dinainte ca Barack sa ajunga senator la Washinghton. Sa nu va asteptati ca va prezenta prea mult din dedesubturile muncii lui de senator si presedinte al SUA, concentrandu-se pe modul in care ea si cele doua fiice ale lor au trait aceasta perioada si pe realizarile ei din postura de Prima Doamna, mai ales campania pe care a condus-o in favoarea unei hrane sanatoase destinate copiilor americani. Cum recunoaste si ea si se ghiceste si in memoriile lui Barack Obama, Michelle s-a opus aproape de fiecare data cand viitorul presedinte american se hotara sa candideze undeva (fie la nivelul Illinoisului, fie la cel federal). Veti vedea justificarile ei in carte.

”Doamna secretar de stat. Memorii”, de Madeleine Albright

Sfarsitul anilor `90. Un timp destul de recent, dar care cuprinde o lume extrem de departata si diferita!

SUA era in cel mai puternic moment al ei pe plan extern, fiind de aproape 10 ani de zile singura Super Putere a Lumii si asumandu-si aproape in mod deschis un rol de jandarm mondial. In fruntea diplomatiei de la Washington se afla prima femeie care ajunsese in acest post, Madeleine Albright. Albright nu se nascuse in SUA, fiind fiica unor emigranti cehoslovaci. Cu toate acestea a reusit sa ajunga in centrul de putere al tarii inca de la sfarsitul anilor `70, cand a lucrat in administratia Carter ca asistenta a faimosului Zbigniew Brzezinski. Clinton o va prelua in echipa lui inca de la inceput si o va numi pe postul de reprezentant al SUA la ONU, o pozitie foarte importanta si cu mare vizibilitate in presa mondiala. Asa ca atunci cand a numit-o din 1997 secretar de stat nu a fost o prea mare surpriza. Acum poate ca anii aceia ni se par mai linistiti, insa nu a fost deloc asa, crizele internationale avand o frecventa ridicata si, de multe ori, s-au desfasurat foarte aproape de noi. Ganditi-va, de exemplu, la razboaiele din Bosnia si Kosovo, ori de la amenintarea cu un nou razboi in Irak, aflat la doar trei granite de noi! In acelasi timp e exact perioada in care Romania incepea sa spere ca va adera la NATO si UE si avea negocieri intense in acest sens. Asa ca e foarte interesant pentru noi descrierea din carte a dedesubturilor acestor evenimente sau cum erau vazute cu adevarat de guvernul american. Pentru cei care au trait acei ani cartea este si un prilej de melancolie, de reamintire a multor personaje care atunci erau vedetele necontestate ale scenei mondiale, Bill Clinton, Boris Eltin, Yasser Arafat, Saddam Hussein, Tony Blair, Gerhard Schröder, Kim Jong-il si altii. Acum aproape ca sunt uitati, desi nu au trecut decat doua decade si pe atunci erau prezenti in orice emisiune de stiri! Si, tot asa, e foarte tare sa vezi cum unele teme super importante atunci au disparut intre timp sau au ramas tot in prim plan, dar multi cred ca sunt doar de data recenta.

”Pamantul fagaduintei”, de Barack Obama

Autobiografia celui de-al 44-lea presedinte al SUA, Barack Obama!

Foarte lunga si cu multe justificari si explicatii - ma refer la carte, nu la perioada presedintiei 😉 -, se vede ca a scris-o imediat dupa ce si-a terminat mandatul si inca este influentat de luptele politice in care a fost. A + vedeti ca este doar primul volum, cel care trateaza perioada primului sau mandat + cea de dinaintea acestuia. Dar veti avea ce citi, in 2008-2012 fiind Criza Financiara, Primavara Araba, Accidentul ecologic din Golful Mexic, razboaiele din Irak si Afganistan si lupta cu Al Qaeda (chiar incheie cartea cu executia lui Bin Laden, semn ca o considera momentul de glorie al primei lui perioade la Casa Alba). Mi s-a parut cea mai interesanta partea in care isi povesteste viata de pana in 2008, desi cred ca a tratat destul de ambiguu anumite momente, cum ar fi lantul de coincidente care au facut sa i se deschida foarte rapid calea spre cea mai inalta functie in stat prin retragerea cu scandal a doi contracandidati puternici (el spune in carte ca a avut noroc), prima data cand a devenit senator in Illinois (contracandidata democrata a avut probleme cu cele cateva sute de semnaturi pe care trebuia sa le stranga) si a doua oara cand a devenit senator la nivel federal (contracandidatul republican initial a trebuit sa se retraga inainte de alegeri pentru ca documente din procesul lui de divort au ajuns in presa). Este captivanta si partea de presedintie propriu-zisa, mai ales ca citesti despre personaje care si acum sunt in prim-planul politicii americane, gen Joe Biden, Nancy Pelosi sau Mitch Mcconnell. Bineinteles ca e pomenita si Michelle Obama, chiar foarte mult, incercand sa arate provocarile reale pe care le are o familie prezidentiala americana, dincolo de ceea ce se vede la TV.

”Testamentul unui excentric”, de Jules Verne

Intriga cartii este doar un pretext pentru a fi prezentata SUA la sfarsitul secolului al XIX-lea (cartea a fost publicata in 1899).

Jules Verne a mizat pe captul ca pentru pentru cititorii sai europeni, America era un loc destul de exotic si diferit, dat fiind ca acolo se punea accentul pe afaceri, pe descoperirile tehnice sau pe rolul presei si promovarea senzationalului de catre aceasta. Asa ca a insistat exact pe aceste aspecte in carte, precum si pe descrierea oraselor sau locurilor din afara lor, si ele cu o organizare diferita fata de cea europeana. Pentru noi, la peste 100 de ani dupa ;-), este si mai interesant sa vezi cum aratau atunci Statele, asa ca poti privi cartea ca pe un documentar romantat.

Un membru de frunte al Clubului Excentricilor moare. Isi lasa prin testament imensa avere celui care va castiga ”Jocul gastei”. Este vorba de ceva asemanator cu Monopoly, in care pionii se misca pe tabla de joc in functie de numarul rezultat din aruncarea unor zaruri. Cu o mentiune: tabla de joc era chiar SUA, al carei teritoriu fusese impartit in 63 de patratele. :-D

Participantii la joc, alesi la intamplare in Chicago, erau: un artist mereu vesel; un boxeur și antrenorul lui; doi soți zgârciți; un ziarist; o tânără vânzătoare împreună cu timida ei prietenă și un fost căpitan de navă foarte nervos, însoțit de un fost matelot la fel de nervos și el :-). A, si mai e prevazut in testament încă un jucător misterios.

Cum in joc era o suma colosala, presa devine foarte interesanta de el si totul devine un spectacol urmarit cu sufletul la gura de public. So, cine va castiga? Vedeti in carte ;-)

"America fara etaje", de Ilf si Petrov

Da, este "doar" un jurnal de calatorie, dar ce calatorie! Doi dintre cei mai mari scriitori sovietici se plimba aproape doua luni in State in 1935! Va dati seama, veniti din plin regim comunist stalinist in punctul central al capitalismului, dintr-o tara in care si radiourile erau inca o raritate intr-una in care bucatariile erau dotate cu masini de spalat vase si frigidere, adevarate lucruri SF pentru ei!

Probabil ca au obtinut permisiunea regimului comunist pentru a se duce in SUA promitand sa descrie in carte in culori cat mai negre aceasta tara, cu un curaj incredibil ei nu au facut acest lucru ci s-au tinut de realitatile vazute! Bineinteles, au picurat pe ici pe colo cateva fraze de propaganda, nu aveau cum sa publice altfel cartea, dar au fost cinstiti cu cititorii lor lasand o imagine a Americii extrem de pitoreasca si reala.

Stiu ca nu vorbim despre un roman, lipseste intriga sau suspansul dar va asigur ca aceasta carte va va captiva, au stil, au verva, au umor si te face sa te simti ca si cum tu ai fi in locul lor acum 80 de ani, plimbandu-te si descoperind pentru prima oara printr-un taram atat de diferit de ceea ce ai acasa!

"Pe drum", de Jack Kerouac

Cand o termini o sa iti vina sa pleci si tu exact atunci spre cine stie ce loc frumos in care nu ai mai fost! Sa cobori din bloc, sa te duci la iesirea din oras si sa faci autostopul gata spre aventura. Fara planuri, fara griji, gata sa intalnesti oameni si situatii noi ;-)

Ca sa nu mai spun ca vei privi cu totul decat pana acum vagoanele de marfa :-D

O carte care a marcat o generatie in SUA si a contribuit la schimbarile culturale din anii `50-`60. Descrie lumea vagabonzilor - sau a oamenilor liberi, depinde de tine cum ii consideri - prin America sfarsitului anilor `40.

Este o lume a jazz-ului, a calatoriilor cu autostopul, a drogurilor de tot felul, a discutiilor filozofice si a placerii de a trai fiecare clipa!

"Istorie traita", de Hillary Rodhman Clinton

"Istorie traita" sunt memoriile lui Hillary Clinton publicate in 2003, asa ca lipseste partea in care candideaza in 2008 la presedintie si cand a fost secretar de stat. Cu toate acestea merita a fi citite, mai ales ca insista destul de mult in ele pe perioada in care a fost Prima Doamna, iar de aici puteti afla detalii importante despre anii `90, fiind cel mai apropiat om de cel mai important om al acelor ani ;-)

Este interesanta si descrierea vietii traite inainte de a ajunge la Casa Alba, cum l-a cunoscut pe Bill Clinton la Yale, cum a fost mai intai apropiata de Partidul Republican si alte aspecte. Va dati seama, a intrat la Yale in 1969, in plina perioada de revolte studentesti si de schimbari majore in modul de viata american si nu a stat in afara acestor evenimente :)

Aveti, astfel, ocazia de a vedea cum gandeste un mare favorit la castigarea anul viitor a presedintiei SUA.

"Viata mea", de Bill Clinton

Memoriile presedintelui SUA Bill Clinton sunt aparute destul de recent dupa terminarea celor doua mandate, asa ca inca se simte in ele incrancenarea bataliilor politice prin care a trecut in anii cat a fost la Casa Alba.

Da, sunt subiective, na, sunt memorii, insa aflati din ele o gramada de lucruri atat despre politica americana la nivel inalt cat si despre aceea mondiala, dat fiind ca Bill Clinton a fost unul dintre cei care le-au influentat in cel mai mare grad pe amandoua in anii `90. Veti vedea cum isi justifica anumite actiuni, ce planuri a avut si ce a reusit sa faca si in ce mod. A, si interesant sa vedeti daca si cum suntem si noi pomeniti :), va las sa descoperiti aceasta singuri.

"Calatorii cu Charley", de John Steinbeck

Laureatul premiului Nobel pentru litaratura, John Steinbeck, se plimba trei luni prin SUA, avand drept tovaras doar pe pudelul sau, numit Charley :) Acesta este subiectul cartii, ea fiind un jurnal de calatorie.

Nu va speriati, este "doar" un jurnal de calatorie prin America anului 1960 intr-o autorulota, dar tineti cont ca e scrisa de Steinbeck! Asa ca veti avea parte de o lectura captivanta ce contine atat descrieri ale locurilor pe unde trece si ale oamenilor intalniti, dar si intamplari povestite in stilul lui inconfundabil ;-) Veti ramane uimiti cum veti fi prinsi de ea!