"Jucatorii de pe Titan", de Philip K. Dick

Pamantul aproape ca s-a autodistrus, putinii locuitori ramasi pe el sunt amenintati sa fie una dintre ultimele generatii ale omenirii pentru ca majoritatea sufera de sterilitate. Peste toate acestea, la conducere este o rasa extraterestra aflata pe Titan, satelitul lui Saturn. Aceasta si-a impus conceptiile in administrarea planetei noastre, destul de ciudatele, ele invartindu-se in jurul unui joc.

Cei mai instariti pamanteni trebuie sa joace un joc in care mizele sunt imense, de la toate proprietatile lor si pana la viitoarea sotie. Personajul principal pierde cea mai importanta posesiune a lui dar si nevasta. Daca nu este afectat prea mult de schimbarile in situatia lui matrimoniala :-D altfel stau lucrurile in ceea ce priveste terenul pierdut si incearca tot felul de metode sa il recupereze. in urma acestora intra in contact mai mare cu rasa extraterestra, isi da seama ca acestia se folosesc de puterile paranormale pe care le au pentru a se infiltra printre oameni si ajunge chiar sa fie dus pe Titan pentru a juca direct impotriva lor la jocul inventat chiar de ei. Miza partidei este imensa si implica intreaga umanitate iar sansele sunt extrem de mici pentru ca extraterestrii pot sa ii citeasca gandurile! Si atunci? Cititi cartea si veti vedea ;-)

"Caderea Romei si sfarsitul civilizatiei", de Bryan Ward-Perkins

Desi suna senzationalist titlul "sfarsitul civilizatiei", nu este deloc prost ales, disparitia modului de viata din Imperiul Roman putand fi comparata cu terminarea civilizatiei, in pofida unor opinii care ar incerca acum sa arate ca Evul Mediu nu a fost chiar asa de Dark Ages... Chiar a fost, comparativ cu Roma, cel putin in primele lui secole.

Sunt extrem de multe exemple in acest sens in carte, cel care m-a impresionat cel mai mult a fost acela realizat in urma prelevarii unor esantioane de gheata de la polul nord si studierii lor pentru a se vedea cum a evoluat poluarea atmosferica de-a lungul secolelor. A rezultat ca nivelul la care se ajunsese in epoca romana nu a mai fost atins decat cand a pornit revolutia industriala in Europa! Spune multe acest lucru, desi se pleaca de la un indicator perceput de noi acum numai ca negativ ;-)

"Revolutia romana", de Ronald Syme

Are subtitlul "Roma intre 60 i.Hr. - 14 d.Hr.".

Este o perioada prezentata in multe studii, aceea a razboaielor civile de la Roma si trecerea de la Republica la Imperiu, insa Ronald Syme aduce o abordare noua: studiaza realitatile politice si sociale ale timpului insistand mai mult pe familiile importante din societatea romana si pe oamenii din esalonul doi al guvernarii (precum Agrippa sau Maecenas). Aportul acestora la evenimentele de atunci este mult mai mare decat ar parea la o prima privire, istoricii vechi pacatuind centrandu-si aproape exclusiv prezentarea pe personajele principale, de genul Caesar, Pompei, Augustus etc.

Revenind la familie, rolul acesteia in societatea romana era imens, inclusiv viata politica invartindu-se in jurul relatiilor de familie. Autorul insista pe aceste legaturi si arata consecintele lor, uneori foarte suprinzatoare sau care pot explica unele evenimente si decizii destul de ciudate.

"Decameronul", de Giovanni Boccaccio

Scrisa acum aproape 700 de ani, este extrem de celebra datorita modului fara perdea ;-) in care sunt scrise povestioarele, inclusiv cele cu tenta erotica. Din cauza acestui fapt a devenit faimoasa mai ales pe partea de sex, insa nu contine numai povestioare de acest gen, de fapt ele fiind o minoritate. Oricum, destul de neasteptat ca s-a putut publica asa ceva atunci, probabil ca si faptul ca lumea europeana abia trecuse prin una dintre cele mai mari tragedii inregistrate in istoria ei, Moartea Neagra, facand cumva mai relaxate regulile.

Un grup de tineri fug din oras pentru a scapa de molima care ucidea totul in jur si se refugiaza intr-un castel de la tara. Acolo, pentru a scapa de plictiseala, se apuca sa spuna fiecare tot felul de povesti, incercand sa fie fiecare cat mai suprinzator. Povestirile sunt extrem de directe, eroii lor fiind prezentati sincer, exact asa cum erau in acele timpuri.

"Intre Orient si Occident", de Neagu Djuvara

Are ca subtitlu: "Tarile romane la inceputul epocii moderne".

Ce reguli trebuiau sa urmeze cersetorii din Bucuresti acum 200 de ani? Sau ce se intampla daca o fata libera dorea sa se marite cu un tigan rob? Ori cum a patruns imbracamintea si mobilele occidentale in Tara Romaneasca si Moldova? La a doua va raspund eu: devenea si ea roaba (sclava), pentru ca, da, de 500 de ani tiganii erau ori robi ai manastirilor, ori ai boierilor ori ai domniei. La celelalte intrebari si multe altele iti va raspunde Djuvara in aceasta carte extrem de interesanta despre perioada fanariota si cea imediat urmatoare (adica acum aproximativ 200-250 de ani).

Nu va speriati, veti avea parte nu de un discurs monoton ci de foarte multe povestioare de atunci, destul de colorate :-D Veti da peste o lume care traia inca in Orient dar in care incepeau sa apara primele influente ale Occidentului Revolutiei franceze. Va dati seama, fiind vorba de doua lumi atat de diferite, lucrurile nu au mers chiar simplu. In plus, foarte tari descrierile ramase de la occidentalii care treceau prin Valahia si Moldova si erau uimiti de tot felul de lucruri pe care le vedeau. O parte dintre ele nu s-au schimbat prea mult :-D

"Miliarde si picioare lungi", de Vintila Corbul

Autorul avea in jur de 90 de azi cand a scris cartea dar in ea vorbeste despre lumea adolescentilor si tinerilor si o face foarte bine! Bravo lui, un suflet mereu tanar!

Scrisa la persoana intai, personajul principal este un tanar geniu al finantelor, provenit dintr-o familie foarte bogata, dar care are succes pe cont propriu, conducand un imens hedge found. Prietenii sai sunt din alt mediu decat cel al banului, sunt tineri care testeaza limitele vietii intr-o goana continua dupa adrenalina. Astfel ca traieste in doua lumi extrem de diferite, lucru care il pune in posturi delicate si extrem de complicate, mai ales ca in lumea marii finante si-a facut dusmani implacabili, inclusiv pe bunicul sau, care sunt gata sa il distruga la orice semn de slabiciune.

"Napoleon. Cele 100 de zile", de Dominique de Villepin

Una dintre cele mai nebunesti pagini din istoria Frantei: a doua domnie a lui Napoleon Bonaparte, momentul cand fuge de pe insula Elba, aproape singur debarca in Franta care era deja de un an de zile sub restauratia monarhica, inainteaza inspre Paris - celebrul "Zbor al Vulturului din clopotnita in clopotnita" - intr-un mars triumfal, rand pe rand garnizoanele sau trupele trimise impotriva lui alaturandu-i-se, Europa toata coalizandu-se speriata inca o data impotriva lui, cele 100 de zile care au urmat si in care a incercat tot felul de variante pentru a isi consolida imperiul si a face pace pe plan extern, este fortat sa plece din nou in campanie impotriva tuturor, ii zdrobeste suprinzator pe prusaci dar englezii se dovedesc o nuca prea tare la Waterloo...

Acestea sunt evenimentele pe scurt, insa in spatele lor lucrurile nu au stat atat de simplu si aici vine analiza lui Dominique de Villepin - fostul prim-ministru al Frantei. Se vede ca autorul este un om politic de succes, stie sa surprinda extraordinar de bine mecanismele sociale si politice care au functionat in timpul celor 100 de zile.