”Capitanul Hatteras”, de Jules Verne

Face parte din seria de carti a lui Jules Verne de calatorie/aventura, asa ca sa nu va asteptati la chestiutele SF din alte volume cunoscute ale lui.

Dincolo de peripetiile personajelor, ce te marcheaza in aceasta carte e sentimentul de frig! Il transmite excelent cititorului Jules Verne! Na, eroii cartii sunt in cautarea Polului Nord, ba imbarcati pe o nava, ba per pedes, si dau nas in nas cu zapada, gheata si furtunile nordului cam la fiecare pagina dupa ce pleaca din Liverpool ;-) In plus, e foarte interesanta cartea pentru ca te pune pe ganduri cu privire la lumea de acum 150 de ani, cand inca habar n-aveam cum arata multe locuri de pe Pamant si existau astfel de oameni curajosi care plecau efectiv in necunoscut pentru ani de zile! Va dati seama ce hotarare aveau si ce riscuri isi asumau? Acum te panichezi daca iti uiti telefonul mobil acasa :))) Foarte pe scurt: o nava misterioasa sta la dana in portul Liverpool in anii 1860. Are o constructie ciudata si nu se stie care ii este destinatia sau capitanul. Porneste spre nord si abia intr-un moment de maxima primejdie apare si capitanul pe punte, echipajul afland in sfarsit catre ce tinta se indreapta: Polul Nord! Vor urma tot felul de peripetii, vasul va fi prins de gheturi, la un moment dat echipajul se va revolta, vor da peste ramasitele unei expeditii americane spre acelasi punct geografic si de aici rivalitati... Va las sa descoperiti in carte restul ;-)

”Black Sea”, de Neal Ascherson

Un scotian pasionat de istoria poloneza povesteste despre istoria politica foarte tumultoasa a malurilor Marii Negre, insistand mai ales pe partea ei de nord si est (din pacate despre litoralul roman si bulgar apar putine informatii).

Cartea fiind conceputa in urma unor vizite facute la inceputul anilor `90 in regiune, veti intalni o Rusie si o Ucraina abia iesite din destramarea URSS, destul de diferite fata de acum. Pentru cei care nu au trait acei ani este interesant de vazut cum aratau acestia prin ochii unui occidental. Punctul forte al volumului cred ca este dat de descrierea istoriei unor zone care acum cam stau pe un butoi de pulbere, precum Crimeea sau Abhazia, mai ales ca in Romania nu prea se cunoaste multe despre ele, desi suntem despartite de tarmul lor doar de Marea Neagra. Veti intelege astfel mai mult de ce s-a ajuns acum la situatiile incordate din acele locuri si, poate, la ce sa ne asteptam in continuare. Tot asa, foarte interesanta si descrierea unor caracteristici fizico-geografice a Marii Negre, precum raspunsul la intrebarea de ce avem atat de multe alge pe litoralul romanesc fata de alte plaje ale Lumii ;-) + Am zis ca e pasionat de istoria poloneza, e, veti vedea ca legaturile acestei tari cu Marea Neagra sunt mult mai complexe decat te-ai astepta privind acum o harta politica a Europei!

”Documentele postume ale Clubului Pickwick”, de Charles Dickens

Soc, Dickens poate sa fie si funny! :-D Probabil si pentru ca este una dintre operele lui din tinerete, posibil ca a devenit morocanos in scris mai incolo, cine stie ;-).

Ok, domnul Pickwick, personajul principal al acestui roman, este un Tartarin din Tarascon britanic. Ca si omologul lui francez este mai prostovanel, dar pus pe aventura, loial, visator si curajos in felul lui. Domnul Pickwick este presedintele clubului care ii poarta numele si impreuna cu o parte dintre membrii acestuia pleaca hai-hui pe drumurile patriei pentru a lasa mostenire viitorilor membrii memoria faptelor de glorie pe care le vor face prin peregrinari. Socoteala din sufragerie nu prea se potriveste cu aceea de prin hanurile de sat si din prima cad in plasa unui escroc care ii baga in tot felul de incurcaturi. Se mai potcovesc si cu un slujitor care va deveni in epoca extrem de faimos ca personaj de bancuri, un fel de Bula al nostru, si expeditia lor simandicoasa o duce din situatie amuzanta in situatie catastrofal-amuzanta :-) Pe langa partea hazlie a aventurilor personajelor, puteti privi cartea si ca pe un documentar foarte bun despre Anglia de acum 170 de ani, a hanurilor ei, tribunalelor, inchisorilor, diligentelor, conacelor de tara si obiceiurilor care poate inca mai influenteaza si acum destul de conservatoarea societate britanica.

”O zi in Roma Antica. Secrete si curiozitati”, de Alberto Angela

O carte pe care strabatand-o te vei opri de multe ori pentru a spune ”Uau, cat de diferiti erau romanii de noi!”. Asta mai ales pentru ca filmele a caror actiune se petrece in Roma antica nu s-au straduit pre mult, au inlocuit doar imbracamintea, arhitectura si tunsorile de acum cu cele de atunci... Asa ca ai in subconstient formata o imagine gresita.

Autorul a conceput volumul sau ca pe o plimbare in oras in anul 115 - adica pe timpul imperiului lui Traian, nu mult dupa razboaiele dacice ;-) Si de la primul pas vei descoperi ceva cu totul altfel decat la noi, ca orele zilei variau ca marime intre 45 si 75 de minute in functie de ce anotimp era! Asta pentru ca se pleca de la ideea ca erau 12 ore de la rasarit si pana la apus, asa ca iarna fiind ziua mai mica si orele erau mai mici, iar vara invers! Pentru cei obisnuiti cu punctualitatea nu le recomand sa faca turism in acea societate, daca se inventeaza masina timpului, pentru ca nu iti puteai da intalnire la 12.45 ci se spunea ceva de genul: ”Ne vedem la ora cand e plin Forumul”... Un alt element foarte important era modul cum se statea in oras, care e mult mai apropiat de cel dintr-un camping decat de cel dintr-un oras contemporan. Astfel, marea majoritate a locuintelor nu aveau toalete sau bucatarii. Exact ca la cort in Vama, te duceai la toaleta sau baia comuna din afara cladirii! Iar mancarea de obicei o luai de la foarte desele mici cantine/restaurante de pe strazile inguste. Ca in vilele luxoase era un alt mod de trai, asta e altceva si constituia exceptia. Apoi, chiar daca o sa ramaneti unii dintre voi uimiti ca aveau blocuri acum 2000 de ani, ele erau foooarte diferite de ale noastre! Va las sa descoperiti cum in carte, doar va spun aici ca era cumva invers ca in modernitate, cu cat erai mai bogat cu atat stateai mai jos, la ultimele etaje traind cei mai saraci dintre romani pentru ca pericolul ca acestea sa se prabuseasca era foarte crescut + se scaldau intr-o insalubritate destul de nasoala. Oricum, o sa vedeti, aveti ce descoperi in paginile cartii. Spor!

Despre ”Maskerade”, de Terry Pratchett

Un adevarat policier a carui actiune se petrece in lumea nebuna a operei, cea in care regula de baza e ”Show must go on!” :-D E ucis un actor, no prob; e ucis luministul, ”Show must go on!”; sunt distruse instrumentele, la fel; sunt ucisi si altii si o fantoma alearga bezmetica prin cladire? Show must go on! :)))

Am pus atatia zambareti pentru ca e vorba de seria ”Lumea Disc” a lui Terry Pratchett, asa ca in mijjlocul harababurii peste care veti da in carte veti avea multe momente in care sa radeti total! Mai ales ca „detectivii” sunt doua vrajitoare de la tara, care nu prea rezoneaza ele cu orasul in general, ce sa mai zici de lumea „rafinata” a spectacolului :) Mai adaugati aici si un patron al Operei care era specialist in branzeturi sau o noua Stea care isi datora locul nu talentului ci patronajului mafiei si veti vedea de ce lucrurile se vor incurca crancen :))) Recomandata cartea mai ales celor care lucreaza in teatru/opera, cred ca vor avea ceva surprize! :-D

”Carpe Jugulum”, de Terry Pretchett

 Ca orice alt volum din seria ”Lumea Disc” poate fi citit separat de celelalte, nu va faceti griji ca nu o sa il intelegeti daca e prima voastra experienta cu Terry Pratchett. Bineinteles, preferabil este sa le luati cat de cat in ordine pentru ca va veti intalni cu unele personaje comune, de exemplu aici veti da nas in nas cu trei vrajitoare care sunt specializate in aventuri cu totul date peste cap si prin alte episoade ale seriei ;-)

Noul rege al unui mic regat de munte (un castel si cateva sate) hotaraste ca e timpul ca supusii lui sa intre in modernitate, asa ca se pune pe schimbari masive. Confunda de multe ori forma cu fondul (ca sa vedeti ca nu e numai o boala romaneasca asta :-D) si supusii lui dau din cap, se prefac ca iau drept bune schimbarile, dar nu sunt chiar convinsi. Regele Verence se gandeste sa schimbe si politica externa, asa ca incalca un tabu si cheama in vizita la castel diverse personaje, printre care si o familie de vampiri ce stapanesc un taram indepartat. Acestia nu se lasa rugati, ci vin in forta si cuceresc regatul foarte simplu, hipnotizandu-i pe aproape toti din jur. Daca de obicei in astfel de momente situatia era salvata rapid de cele doua vrajitoare intelepte ale locului, Granny Weatherwax si Nanny Ogg, acum lucrurile nu arata asa, prima disparand subit iar a doua fiind si ea hipnotizata. Toata speranta ramane in ucenica lor, care avand o dubla personalitate vede cat de cat relitatea lucrurilor, pentru ca vampirii i-au hipnotizat doar una dintre personalitati :))) Da, normal ca aventurile sunt scrise cu imens umor, dar trateaza teme serioase, clasic Pratchett!

Despre ”Vin rusii! 5 perspective asupra unei vecin

Sunt cinci articole scrise de Vitalie Ciobanu, Sabina Fati, Valentin Naumescu, Ioan Stanomir si Marian Voicu:

”- Repele unei istorii. Umbra Rusiei; - Visul lui Cotovschi - 5 drumuri deschise pe care (mai) pot intra rusii - Valul ”democratiei iliberale” si ofensiva Rusiei impotriva Occidentului. Riscuri pentru Romania; - Cand m-am nascut, rusii venisera deja.” Cum a evoluat ”relatia” noastra cu Rusia si multe aspecte pe care sigur nu le stiati. Si e foarte important sa le cunoasteti, de, in ultimele trei secole probabil ca a fost pentru Romania vecinul care si-a bagat coada cel mai mult la noi si cu cele mai nefaste rezultate... Si cam doreste sa o faca in continuare. Toate articolele sunt interesante, dar care mi-a placut cel mai mult, prin informatiile pe care chiar nu le stiam, este „Visul lui Cotovschi”. Aflati aici legatura dintre aparitia problemei Transnistriei si crearea „limbii moldovenesti” + cum s-a tot schimat gramatica acesteia la... comanda politica, in functie de cine se bucura in acel moment de favorurile Moscovei! :))