Se afișează postările cu eticheta Charles Dickens. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Charles Dickens. Afișați toate postările

vineri, 2 aprilie 2021

”Poveste despre doua orase”, de Charles Dickens

„It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair, we had everything before us, we had nothing before us, we were all going direct to Heaven, we were all going direct the other way—in short, the period was so far like the present period, that some of its noisiest authorities insisted on its being received, for good or for evil, in the superlative degree of comparison only.”

Asa incepe cartea si cred ca se putea opri aici si, gata, era un volum memorabil 😁 Btw, in video citesc exact acest pasaj in romana, pfaaai cat se pierde la traducere... Si ce interesant e sa vezi ca, de fapt, cam pentru fiecare generatie pare ca timpurile pe care le traiesc sunt „the best of times, the worst of times” 😉 Cele doua orase sunt Londra si Parisul, in ultimul fiind in plina desfasurare Revolutia Franceza! (in afara de primele parti, cand aceasta e pe vine 😊). Atentie, cartea contine foarte multa poezie, romantism si ganduri ale autorului, asa ca e chestie de gusturi daca va place sau nu. Doctorul Manette a stat inchis pe nedrept la Bastilia timp de 18 ani si cand iese de acolo este un om ruinat fizic si psihic. Din fericire pentru el este recuperat de prieteni dintr-o camaruta dosnica pariziana unde facea incaltari si dus impreuna cu fiica sa la Londra, unde incepe sa se recupereze si sa traiasca o viata fericita. Charles Darnay, un emigrant francez, nepot al unui marchiz malefic, se indragosteste de Lucie, fiica doctorului, si cum dragostea sa ii e impartasita si de ea, cei doi se casatoresc. Undeva pe fundal mai sunt doua personaje care ar fi dorit mana Luciei, fiind respinse de aceasta. Cei doi vor reactiona in in moduri cu totul diferite si care vor influenta atat in bine cat si in rau viata noii familii. Ernest Defarge si nevasta lui sunt doi negustori de vinuri dintr-un cartier sarac al Parisului si vor deveni ambii revolutionari radicali. Personajele de mai sus se intalnesc in diferite circumstante si treptat ne dam seama ca sunt unite deja prin legaturi neasteptate, in timp ce pe fundal teroarea incepe sa domneasca pe strazile pariziene... De altfel, cred ca punctul forte al cartii este descrierea atmosferei revolutiei in Franta. Pana la urma autorul s-a nascut in 1912 si a avut astfel acces la relatari din partea unor oameni care au trait-o direct.

miercuri, 9 decembrie 2020

”Documentele postume ale Clubului Pickwick”, de Charles Dickens

Soc, Dickens poate sa fie si funny! :-D Probabil si pentru ca este una dintre operele lui din tinerete, posibil ca a devenit morocanos in scris mai incolo, cine stie ;-).

Ok, domnul Pickwick, personajul principal al acestui roman, este un Tartarin din Tarascon britanic. Ca si omologul lui francez este mai prostovanel, dar pus pe aventura, loial, visator si curajos in felul lui. Domnul Pickwick este presedintele clubului care ii poarta numele si impreuna cu o parte dintre membrii acestuia pleaca hai-hui pe drumurile patriei pentru a lasa mostenire viitorilor membrii memoria faptelor de glorie pe care le vor face prin peregrinari. Socoteala din sufragerie nu prea se potriveste cu aceea de prin hanurile de sat si din prima cad in plasa unui escroc care ii baga in tot felul de incurcaturi. Se mai potcovesc si cu un slujitor care va deveni in epoca extrem de faimos ca personaj de bancuri, un fel de Bula al nostru, si expeditia lor simandicoasa o duce din situatie amuzanta in situatie catastrofal-amuzanta :-) Pe langa partea hazlie a aventurilor personajelor, puteti privi cartea si ca pe un documentar foarte bun despre Anglia de acum 170 de ani, a hanurilor ei, tribunalelor, inchisorilor, diligentelor, conacelor de tara si obiceiurilor care poate inca mai influenteaza si acum destul de conservatoarea societate britanica.