O istorie a Caii Victoriei, cea mai incarcata cu amintiri strada a Bucurestiului. Si nu orice fel de istorie, ci una care se duce mult dincolo de a descrie doar transformarile de ordin arhitectural, fiind plina cu povesti despre oamenii importanti care au trait pe aceasta strada sau evenimentele iesite din comun care s-au derulat in ultimele sute de ani pe ea.
Autorul porneste de la cheiul Dambovitei si merge spre Piata Victoriei. Povesteste despre cum a facut Brancoveanu aceasta strada, despre zilele de dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu, atunci cand turcii mergeau pe ea tinand in maini capetele decapitate ale arnautilor capitanului Sava, despre balurile de altadata de la ambasada Rusiei sau primele piese de teatru jucate in Bucuresti, apoi despre aparitia fostului Teatru National, istoria multor cladiri pe langa care trecem si acum, de unde le vin numele, ce povesti se leaga de ridicarea lor si alte lucruri la fel de interesante.
Am ramas in cap cu multe dupa ce am citit-o, dar cel mai mult imi staruie memoriile unui austriac ce a trecut prin Bucuresti acum peste 200 de ani si se mira ca boierii nu merg pe jos in vizita nici macar la casa de vizavi sau de langa, numai calare sau in trasura... Ca sa vezi ce putin se schimba lucrurile :-D
joi, 21 aprilie 2016
joi, 14 aprilie 2016
"O calatorie in centrul pamantului", de Jules Verne
Foarte tare cat de mult iubeste marea Jules Verne, desi actiunea se petrece prin subteranele Pamantului, tot a gasit prilej un sfert din carte sa vorbeasca despre mare :)), exploaratorii trebuind sa ajunga in Islanda mai intai, de pe Vechiul Continent si, apoi, dand si peste o mare imensa interioara prin pestera din centrul Pamantului ;-)
Un savant descopera intr-o carte veche povestea unui drum spre mijlocul Terrei, unde s-ar afla o lume ciudata. Pleaca impreuna cu o mica expeditie, intra intr-un vulcan si se afunda intr-un tunel ce pare fara sfarsit. Dupa numeroase aventuri se trezesc in fata unei mari interioare si, apoi, descopera lumea uitata, populata cu animale preistorice si plante gigantice.
Un clasic Jules Verne, cu niste idei interesante. Chiar ma uitam acum un an ca savantii ajungeau mai nou la niste concluzii care rezonau cu cele scrise acum o suta si ceva de ani de autor.
Un savant descopera intr-o carte veche povestea unui drum spre mijlocul Terrei, unde s-ar afla o lume ciudata. Pleaca impreuna cu o mica expeditie, intra intr-un vulcan si se afunda intr-un tunel ce pare fara sfarsit. Dupa numeroase aventuri se trezesc in fata unei mari interioare si, apoi, descopera lumea uitata, populata cu animale preistorice si plante gigantice.
Un clasic Jules Verne, cu niste idei interesante. Chiar ma uitam acum un an ca savantii ajungeau mai nou la niste concluzii care rezonau cu cele scrise acum o suta si ceva de ani de autor.
"Jurnalul de bord al lui Cristofor Columb", de Cristofor Columb
Da, exista! Este refacut din diverse citate, cel din prima calatorie si cea mai importanta, aceea a descoperirii Americii din 1492. In rest, mai sunt in carte scrisori ale sale si descrieri ale urmatoarelor doua calatorii.
Va dati seama, super tare: sa citesti ce se intampla din momentul in care a plecat cu cele trei vase spre necunoscut. Supriza lucrurilor noi descoperite, spaima echipajului ca ar putea ajunge la marginea Pamantului plat, presiunile acestora de a se intoarce, primul contact cu amerindienii, ai ce citi, mai ales ca descoperi lucrurile in acelasi timp cu Cristofor Columb, fiind vorba de un jurnal!
Va dati seama, super tare: sa citesti ce se intampla din momentul in care a plecat cu cele trei vase spre necunoscut. Supriza lucrurilor noi descoperite, spaima echipajului ca ar putea ajunge la marginea Pamantului plat, presiunile acestora de a se intoarce, primul contact cu amerindienii, ai ce citi, mai ales ca descoperi lucrurile in acelasi timp cu Cristofor Columb, fiind vorba de un jurnal!
miercuri, 13 aprilie 2016
"Garzi! Garzi!", de Terry Pratchett
In orasul Ankh-Morpork de pe Lumea Disc se petrec lucruri ciudate - de fapt, intr-o lume asa data peste cap si magica precum cea Disc, e deja un pleonasm sa spui asta :-D Tiranul orasului este dat jos de pe tron de o conspiratie care a implicat si un dragon fioros. Conducatorul conspiratiei nu se va bucura prea mult de succes pentru ca dragonul fioros se va ocupa si de el, marele si foarte urat mirositorul oras ajungand sub domnia acestui scuipator de flacari, care, bineinteles ca impune oamenilor si un sacrificiu constant de virgine :)
Salvarea pentru oras s-ar putea sa vina de unde nimeni nu se asteapta, de la garda orasului, niste baieti preocupati mai mult sa se uite cu totul in alta parte decat in cea a problemelor orasului. Ei stiau ca au ca punct principal sa se plimbe pe strazi si sa strige: " Esteee ora doua si totul e bineee!!!", daca nu era chiar bine, se rezolva simplu: se duceau pe o strada unde lucrurile stateau bine :-D
Cum de se petrece acest miracol? Un gigant cu forta herculeana dar cu o intelegere destul de limitata a lucrurilor este angajat in garda. Cum nu s-a prins el extrem de multi ani ca doar a fost adoptat de pitici si nu este pitic, cu atat mai greu ii este sa isi dea seama de cutumele orasului: ca hotii au o breasla, isi platesc impozitele la timp si nu trebuiesc deranjati din munca, ca exista o carte de legi dar nu este facuta chiar pentru a se si aplica etc. Aparitia lui in randul garzii il trezeste si pe comandantul acesteia, cazut intr-o mare lunga depresie, mai ales ca va coincide cu o dragoste fulgeratoare a comandantului Vimes pentru virgina pregatita pentru sacrificiu :-D
Umorul lui Terry Pratchett este si el acolo, la cotele cele mai inalte! ;-)
Salvarea pentru oras s-ar putea sa vina de unde nimeni nu se asteapta, de la garda orasului, niste baieti preocupati mai mult sa se uite cu totul in alta parte decat in cea a problemelor orasului. Ei stiau ca au ca punct principal sa se plimbe pe strazi si sa strige: " Esteee ora doua si totul e bineee!!!", daca nu era chiar bine, se rezolva simplu: se duceau pe o strada unde lucrurile stateau bine :-D
Cum de se petrece acest miracol? Un gigant cu forta herculeana dar cu o intelegere destul de limitata a lucrurilor este angajat in garda. Cum nu s-a prins el extrem de multi ani ca doar a fost adoptat de pitici si nu este pitic, cu atat mai greu ii este sa isi dea seama de cutumele orasului: ca hotii au o breasla, isi platesc impozitele la timp si nu trebuiesc deranjati din munca, ca exista o carte de legi dar nu este facuta chiar pentru a se si aplica etc. Aparitia lui in randul garzii il trezeste si pe comandantul acesteia, cazut intr-o mare lunga depresie, mai ales ca va coincide cu o dragoste fulgeratoare a comandantului Vimes pentru virgina pregatita pentru sacrificiu :-D
Umorul lui Terry Pratchett este si el acolo, la cotele cele mai inalte! ;-)
"Cum s-a romanizat Romania", de Lucian Boia
Nu este un fenomen unic ci caracterizeaza ultimul secol trecut, cel putin in partea aceasta de lume: cresterea ponderii etnice a natiunii majoritare. Unul dintre momentele principale care au dus la aceasta a fost tot ce a insemnat cel de-al doilea razboi mondial - tineti cont ca inainte de el am facut schimb de populatii cu Bulgaria, ca sa nu mai vorbim de un exemplu si mai radical, precum cel al Cehoslovaciei sau Poloniei, care au expulzat minoritati extrem de mari de germani. Pentru noi si nu numai, alte momente importante au fost cele de crestere a centralizarii statului, mai ales la trecerea dintre secolul XIX in XX si dupa Marea Unire.
De exemplu, desi am avut in cea mai mare parte a teritoriului actual al Romaniei o majoritate mare, noi ce de etnie romana, ea era mai ales in mediul rural, in cel urban lucrurile stand mai complex. Astfel, in 1899 la Iasi doar 43,93% din populatie era de etnie romana (evreii erau 50,78%), la Bucuresti in acelasi an, etnici romani erau 65,54%. Braila era cel mai divers oras din Muntenia, cu doar 58,93% de romani.
In 1912, evreii din Iasi scazusera in procent la 42,33% dar mai aveau majoritatea in Falticeni, Dorohoi sau Botosani.
Foarte interesanta si impartirea pe profesii la Bucuresti in 1899: 368 de doctori din care 277 romani si 70 evrei, 631 de ingineri si arhitecti, din care 472 de romani, 113 de austro-ungari, 27 de francezi, 24 de italieni, 39 de germani, 42 de evrei etc., 1.244 de profesori din care 858 de romani, 56 de francezi, 67 de germani, 78 de evrei etc.; 551 de pictori, artisti si sculptori din care 246 romani, 50 de italieni, 28 de germani, 56 de evrei etc. si tot asa.
De exemplu, desi am avut in cea mai mare parte a teritoriului actual al Romaniei o majoritate mare, noi ce de etnie romana, ea era mai ales in mediul rural, in cel urban lucrurile stand mai complex. Astfel, in 1899 la Iasi doar 43,93% din populatie era de etnie romana (evreii erau 50,78%), la Bucuresti in acelasi an, etnici romani erau 65,54%. Braila era cel mai divers oras din Muntenia, cu doar 58,93% de romani.
In 1912, evreii din Iasi scazusera in procent la 42,33% dar mai aveau majoritatea in Falticeni, Dorohoi sau Botosani.
Foarte interesanta si impartirea pe profesii la Bucuresti in 1899: 368 de doctori din care 277 romani si 70 evrei, 631 de ingineri si arhitecti, din care 472 de romani, 113 de austro-ungari, 27 de francezi, 24 de italieni, 39 de germani, 42 de evrei etc., 1.244 de profesori din care 858 de romani, 56 de francezi, 67 de germani, 78 de evrei etc.; 551 de pictori, artisti si sculptori din care 246 romani, 50 de italieni, 28 de germani, 56 de evrei etc. si tot asa.
marți, 12 aprilie 2016
"Picnic la marginea drumului", de Arkadi si Boris Strugatki
Un clasic al genului SF, avand si o celebra ecranizare realizata de Andrei Tarkovski sub numele "Calauza".
Pamantul a fost vizitat pentru doua zile de o rasa extraterestra. Nimeni nu i-a vazut pe extraterestrii dar in urma lor au ramas tot felul de obiecte ciudate, pe care omenirea nu poate sa le inteleaga insa le poate folosi in diverse aplicatii, avand proprietati extraordinare + locurile vizitate au devenit extrem de ciudate, legile fizicii plecand hai-hui pe alte meleaguri :-D
Dat fiind ca era periculos sa intri in zonele in care aterizasera extraterestrii dar lucrurile lasate de ei au devenit extrem de cautate, s-a dezvoltat o "meserie", aceea de contrabandist de astfel de obiecte. Eroul cartii este unul dintre cei care o practica.
Ideea centrala este: asa cum poti sa te duci sa faci un picnic si sa pleci de acolo lasand diverse gunoaie in spate (fie vorba intre noi, urat!) iar insectele sa nu te perceapa nici pe tine si nici sa inteleaga adevarata utilitate a respectivelor ramasite, asa s-ar putea sa se fi intamplat si cu vizita extraterestrilor, probabil ca sunt atat de diferiti fata de noi incat nici macar nu si-au dat seama ca existam ca rasa inteligenta + nu avem cum sa intelegem adevarata utilitate a lucrurilor gasite in urma lor.
Bineinteles, dincolo de ideea de mai sus, adaugati si atmosfera speciala din carte, conflictele bine creionate atat dintre personaje cat si din sufletul lor si alte ideiute dragute care compun o carte extraordinara!
Pamantul a fost vizitat pentru doua zile de o rasa extraterestra. Nimeni nu i-a vazut pe extraterestrii dar in urma lor au ramas tot felul de obiecte ciudate, pe care omenirea nu poate sa le inteleaga insa le poate folosi in diverse aplicatii, avand proprietati extraordinare + locurile vizitate au devenit extrem de ciudate, legile fizicii plecand hai-hui pe alte meleaguri :-D
Dat fiind ca era periculos sa intri in zonele in care aterizasera extraterestrii dar lucrurile lasate de ei au devenit extrem de cautate, s-a dezvoltat o "meserie", aceea de contrabandist de astfel de obiecte. Eroul cartii este unul dintre cei care o practica.
Ideea centrala este: asa cum poti sa te duci sa faci un picnic si sa pleci de acolo lasand diverse gunoaie in spate (fie vorba intre noi, urat!) iar insectele sa nu te perceapa nici pe tine si nici sa inteleaga adevarata utilitate a respectivelor ramasite, asa s-ar putea sa se fi intamplat si cu vizita extraterestrilor, probabil ca sunt atat de diferiti fata de noi incat nici macar nu si-au dat seama ca existam ca rasa inteligenta + nu avem cum sa intelegem adevarata utilitate a lucrurilor gasite in urma lor.
Bineinteles, dincolo de ideea de mai sus, adaugati si atmosfera speciala din carte, conflictele bine creionate atat dintre personaje cat si din sufletul lor si alte ideiute dragute care compun o carte extraordinara!
"Istoria artei militare a romanilor", de General Radu Rosetti
Sunteti curiosi care au fost strategiile si tacticile adoptate de Mircea cel Batran, Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul pe frontul de lupta?
Dincolo de "ardem tot, otravim tot si ne retragem in munti" :-D, romanii au avut destule momente in care au purtat campanii militare si au avut victorii de rasunet. Care a fost secretul acestor campanii, cum s-au desfasurat ele, au avut un specific local? Acestea sunt intrebarile la care raspunde autorul.
Tare este faptul ca generalul Radu Rosetti a avut o cariera lunga in spate, inainte de a scrie aceasta carte, atat la nivel de front (unde a si fost ranit grav, trebuind sa ii fie amputat o parte dintr-un picior) dar si la nivel de Mare Stat Major in primul razboi mondial (a fost unul dintre principalii ofiteri de acolo). Cine altcineva putea sa analizeze mai bine metodele din trecut de a purta razboaie?
Analiza incepe de la perioada neoliticului si tine pana la mijlocul secolului al XVII-lea, moment in care in statele romane nu mai putem vorbi de o armata nationala (ea a fost refacuta abia de la inceputul perioadei moderne).
Dincolo de "ardem tot, otravim tot si ne retragem in munti" :-D, romanii au avut destule momente in care au purtat campanii militare si au avut victorii de rasunet. Care a fost secretul acestor campanii, cum s-au desfasurat ele, au avut un specific local? Acestea sunt intrebarile la care raspunde autorul.
Tare este faptul ca generalul Radu Rosetti a avut o cariera lunga in spate, inainte de a scrie aceasta carte, atat la nivel de front (unde a si fost ranit grav, trebuind sa ii fie amputat o parte dintr-un picior) dar si la nivel de Mare Stat Major in primul razboi mondial (a fost unul dintre principalii ofiteri de acolo). Cine altcineva putea sa analizeze mai bine metodele din trecut de a purta razboaie?
Analiza incepe de la perioada neoliticului si tine pana la mijlocul secolului al XVII-lea, moment in care in statele romane nu mai putem vorbi de o armata nationala (ea a fost refacuta abia de la inceputul perioadei moderne).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)