”Povestea mea”, de Michelle Obama

Memoriile fostei Prime Doamne a SUA, Michelle Obama.

Sunt doua perspective din care poti sa vezi cartea. Prima (cea pe care ea a vrut sa o transmita) fiind a luptei unei o femeie de culoare provenind dintr-un mediu defavorizat impotriva societatii conservatoare americane si cum a devenit ea persoana publica pe care o cunoastem acum. A doua perspectiva in care puteti vedea cartea este aceea a unei plangeri neincetate, in care pe doua pagini din trei trebuie sa spuna despre ceva tragic sau macar trist + o scriere in care totul e privit din perspectiva rasei... Este o diferenta destul de mare intre ceea ce vrea sa transmita si realitatea pe care o prezinta chiar ea. Faptul ca ar fi fost direct discriminata pe motive rasiale in copilarie nu are legatura cu realitatea descrisa chiar de ea, copilarind intr-un cartier din sudul Chicagoului in care majoritatea locuitorilor erau de culoare, deci nu avea cine sa o discrimineze! Apoi, sa ajungi la Princeton si Harvard, cum a facut ea, nu se poate spune ca e un semn ca a facut parte dintre cei defavorizati de viata in SUA... A, de ajuns a ajuns pe munca ei, fiind clar o persona inteligenta si ambitioasa + pe sprijinul parintilor, de care e foarte legata. Interesant modul in care se intalneste cu Obama si povestea lor de dragoste, din acest punct de vedere cartea ei fiind scrisa cu mult mai mult sentiment decat a lui. Cam 60% din carte este partea de dinainte ca Barack sa ajunga senator la Washinghton. Sa nu va asteptati ca va prezenta prea mult din dedesubturile muncii lui de senator si presedinte al SUA, concentrandu-se pe modul in care ea si cele doua fiice ale lor au trait aceasta perioada si pe realizarile ei din postura de Prima Doamna, mai ales campania pe care a condus-o in favoarea unei hrane sanatoase destinate copiilor americani. Cum recunoaste si ea si se ghiceste si in memoriile lui Barack Obama, Michelle s-a opus aproape de fiecare data cand viitorul presedinte american se hotara sa candideze undeva (fie la nivelul Illinoisului, fie la cel federal). Veti vedea justificarile ei in carte.

”Pamantul fagaduintei”, de Barack Obama

Autobiografia celui de-al 44-lea presedinte al SUA, Barack Obama!

Foarte lunga si cu multe justificari si explicatii - ma refer la carte, nu la perioada presedintiei 😉 -, se vede ca a scris-o imediat dupa ce si-a terminat mandatul si inca este influentat de luptele politice in care a fost. A + vedeti ca este doar primul volum, cel care trateaza perioada primului sau mandat + cea de dinaintea acestuia. Dar veti avea ce citi, in 2008-2012 fiind Criza Financiara, Primavara Araba, Accidentul ecologic din Golful Mexic, razboaiele din Irak si Afganistan si lupta cu Al Qaeda (chiar incheie cartea cu executia lui Bin Laden, semn ca o considera momentul de glorie al primei lui perioade la Casa Alba). Mi s-a parut cea mai interesanta partea in care isi povesteste viata de pana in 2008, desi cred ca a tratat destul de ambiguu anumite momente, cum ar fi lantul de coincidente care au facut sa i se deschida foarte rapid calea spre cea mai inalta functie in stat prin retragerea cu scandal a doi contracandidati puternici (el spune in carte ca a avut noroc), prima data cand a devenit senator in Illinois (contracandidata democrata a avut probleme cu cele cateva sute de semnaturi pe care trebuia sa le stranga) si a doua oara cand a devenit senator la nivel federal (contracandidatul republican initial a trebuit sa se retraga inainte de alegeri pentru ca documente din procesul lui de divort au ajuns in presa). Este captivanta si partea de presedintie propriu-zisa, mai ales ca citesti despre personaje care si acum sunt in prim-planul politicii americane, gen Joe Biden, Nancy Pelosi sau Mitch Mcconnell. Bineinteles ca e pomenita si Michelle Obama, chiar foarte mult, incercand sa arate provocarile reale pe care le are o familie prezidentiala americana, dincolo de ceea ce se vede la TV.