”Metro 2034”, de Dmitri Gluhovski

Continuarea la fel de palpitanta a lui „Metro 2033” + acum este vorba si de o pandemie 😉, asa ca e destul de tare sa citesti cum vedea Gluhovski desfasurarea uneia, cand noi suntem in mijlocul alteia... (din fericire pentru noi nu se pot compara perfect cele doua, cea din carte avea mortalitate 100%).

A trecut un an de la evenimentele din precedentul volum si oamenii incearca sa supravietuiasca in continuare in tunelurile metroului moscovit, in pofida lipsurilor de tot felul si a atacurilor creaturilor mutante de la suprafata. Una dintre statiile de margine se afla intr-o situatie alarmanta, caravana plecata din ea catre Centru nu s-a mai intors si nici cercetasii trimisi in cautarea ei... Cum nici apelurile lor de telefon catre Hansa (functionau ca uzina de electricitate pentru aceasta) nu primesc nici un raspuns, incet-incet locuitorii ei intra in panica, mai ales ca au nevoie constanta de munitii pentru a face fata atacurilor din tuneluri... Unul dintre mercenarii angajati relativ recent in statia cu pricina este Hunter, personajul misterios din volumul precedent, cel care iesise la suprafata pentru a lupta cu amenintarea celor Intunecati si il trimisese pe Artiom la Polis dupa ajutor. Ca si in urma cu un an este extrem de puternic si hotarat, insa pare afectat masiv fizic si mai ales psihic de evenimentele de atunci. Cu toate acestea pare omul cel mai potrivit sa investigheze ce se intampla si porneste in directia Hansei insotit de Homer, un batran al carui vis este sa consemneze in paginile unei carti istoria noii civilizatii subterane. In tuneluri si la suprafata fiecare pas poate sa fie si ultimul pentru cei doi eroi, iar pe langa lupta pe care trebuie sa o duca impotriva pericolelor exterioare (unele aproape supranaturale) mai exista inca una si mai dura in interiorul fiecaruia pentru a-si gasi sau conserva umanitatea. In peregrinarile lor intalnesc o tanara abandonata al carei tata a fost candva temutul conducator al unei statii + un cantaret genial ce povesteste despre un mitic „Oras de smarald”, un metrou secret paralel in care omenirea inca este normala...

”Mort”, de Terry Pratchett

Mortimer (Mort) este un baiat foarte inteligent, insa mai prostovan in ale vietii. Combinatia asta ciudatica e chiar apreciata de stapanul la care intra ucenic, Moartea in persoana. Un Moarte cam plictisit de rutina zilnica si care abia asteapta sa ii inteleaga pe oameni mai mult, mai ales ca pana in acest moment, desi se afla de mii de ani pe Lumea Disc, are doar o foarte scurta, nesemnificativa si repetitiva intalnire cu ei numai in cadrul jobului sau... Pe langa aceasta mai trebuie sa aiba grija si de fiica sa adolescenta, care e putintel iritata ca a ramas de 60 de ani la varsta de 16 ani 😁, asa ca va dati seama ce halimai se intampla pe la el prin casa...

Moarte il invata pe Mort o parte din tainele meseriei sale si ii da pentru un timp pe mana „afacerile”, plecand sa se distreze si el macar o noapte. Bineinteles ca ideea se dovedeste a fi cu problemute... In timp ce Moarte incearca de zor si in zadar sa se imbete intr-un pub 😁, dar e entuziasmat ca in sfarsit a gasit pe cineva care pare sa-l inteleaga (barmanul 😄), Mortimer se indragosteste de o printesa al carei suflet trebuia sa-l calauzeasca spre lumea de dincolo dupa ce e asasinata si il omoara el pe asasin... Rezultanta e ca tot universul crede ca printesa a murit, asa ca viata in majoritatea lui se desfasoara de parca ea nu ar mai exista, insa intr-o bula din jurul ei ea inca traieste si conduce micul regat... Suna complicat? Chiar este 😋, iar asta ar putea sa duca la o adevarata Apocalipsa pe cea mai magica si haioasa planeta din Univers! 😉

”Raising Steam”, de Terry Pratchett

Aproximativ finalul seriei ”Lumea Disc”... Spun „aproximativ” pentru ca mai a fost publicata o carte postum, dar aceea face parte din cele „pentru copii”.

Probabil Terry Pratchett a banuit ca este ultima pe care o va vedea tiparita si de aceea a incercat sa faca in ea o adevarata parada a principalelor personaje din restul celor 39 de carti. Totusi, majoritatea dintre ele vor aparea acum numai in roluri episodice sau doar se va referi in treacat la ele. Dick Simnel, un inginer din Sto Lat, inventeaza locomotiva cu aburi si vine sa o prezinte tiranului din Ankh-Morpork, Lordul Vetinari. Nu este intampinat chiar cu entuziasmul la care se astepta, dar reuseste sa il coopteze in afacere pe bogatul Harry King, care spera ca prin aceasta noua intreprindere inalta societate sa il accepte in sfarsit si sa uite prima lui afacere destul de mirositoare 😉. Vetinari accepta atunci initiativa si apeleaza la cel mai bun manager al sau, escrocul Moist von Lipwig 😋, pentru a o supraveghea si conduce. Trenul incepe sa schimbe intreaga Planeta Disc, ducand-o in modernitate, in pofida unei opozitii puternice a celor care aveau un interes economic sau politic ca el sa nu izbandeasca, ori a celor care se temeau ca vacile sa nu moara instant pe campuri cand il vor vedea, pielea calatorilor sa nu zboare hai-hui de pe ei cand garnitura feroviara va depasi 30 km/h si alte bazaconii 😁 (ca de obicei, Terry Pratchett s-a inspirat mult din trecut si aceasta isterie pe care o va descrie haios in paginile cartii chiar a existat la momentul real al aparitiei cailor ferate!). Un al doilea plan al actiunii, care se intersecteaza cu cel al constructiei afacerii feroviare, este inspirat din procesul de pace din Irlanda de Nord. Astfel, desi Sam Vimes reusise sa i determine pe pitici si pe troli sa semneze o pace istorica dupa evenimentele din „Thud”, elemente extremiste din randul primilor lucreaza pentru sabotarea ei. Pentru aceasta apeleaza la atentate teroriste, mai intai asupra turnurilor de telegraf si pe urma impotriva caii ferate. Totul duce spre un punct culminant, in care de prima calatorie a trenului spre Überwald depinde atat existenta caii ferate cat si pacea pe Planeta Disc!

”Soul Music”, de Terry Pratchett

Mania Beatles pe Lumea Disc 😉

Imp Y Celyn, un tanar si entuziast cantaret la harpa, vine in cel mai mare oras de pe planeta, Ankh-Morpork. Spera sa devina celebru, insa in fata lui se ridica un impediment neasteptat: pentru a canta in oras trebuie sa plateasca o taxa ghildei muzicienilor, insa cum nu are nici un ban ar trebui ca mai intai sa cante pentru a putea da impozitul. E un cerc vicios care se accentueaza datorita faptului ca un trol s-a asezat din greseala pe harpa lui si i-a facut-o praf... Pentru ca suntem pe cea mai magica planeta din univers, lucrurile se aranjeaza intr-un mod ciudatel. Imp gaseste un magazin fermecat de unde achizitioneaza un instrument nemaivazut si impreuna cu trolul care ii distrusese harpa si cu un pitic inventeaza un nou gen de muzica, avand un succes absolut nebun. Dau numele formatiei lor „The Band with Rocks In” si incep sa cucereasca publicul, dar si sa aduca aproape de Apocalipsa Lumea Disc, desi aproape nimeni nu banuieste acest lucru. A + solistul de fapt a murit, insa nici el nu stie asta si nici ceilalti, doar nepoata lui Death, cea care s-a cam indragostit de el + bibliotecarul Universitatii Magicienilor colaboreaza cu formatia, cantand nebuneste la orga, in timp ce vrajitorii au devenit mari rockeri 😆 + Death vrea sa uite de toate, asa ca se inscrie in legiunea straina, cu rezultatul ca toti din legiunea straina nu mai tin minte nimic de la mana pan` la gura 😂 + cel mai escroc negustor din oras, Cut-Me-Own-Throat Dibbler, devine managerul formatiei + alte chestiute care va vor face sa radeti in mod sigur! De ce „The Band with Rocks In”? Pentru ca tobele sunt niste pietre, normal 🤣

„Inimitabilul Jeeves”, de P. G. Wodehouse

Cum convingi un inalt aristocrat britanic din perioada interbelica sa fie de acord cu planul nepotului sau de a se casatorii cu o chelnerita? Ii citesti romane siropoase in care personajele se indragostesc indiferent de barierele sociale 😉 Cel putin acesta e planul pus la cale de Bertie si Jeeves, insa rezultatul va fi un foarte haios „unde dai si unde crapa” 😁

Jeeves este un foarte inteligent valet al carui stapan, Bertie Wooster, nu prea debordeaza la capitolul IQ, insa e bun in a evita presiunea rudelor sa se casatoreasca. Cei doi ajung in tot felul de situatii haioase, fie ca matusa lui Woster a pus ochii pe o fata foarte modesta si linistita si vrea sa i-o dea de sotie lui Bertie, fie ca amicul Bingo se indragosteste furibund in fiecare zi si cere ajutorul celor doi, sau ca doi veri ai stapanului lui Jeeves trebuie sa fure lucruri cat mai importante pe strazile londoneze pentru a fi acceptati in fratia universitatii lor 😄 Este primul roman din seria cu Jeeves, pana la el Wodehouse publicand doar povestioare. De fapt si capitolele acestuia se bazeaza pe o parte dintre povestile deja publicate, asa ca actiunea o sa vedeti ca sare de colo-colo destul de multisor!

”Poveste despre doua orase”, de Charles Dickens

„It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair, we had everything before us, we had nothing before us, we were all going direct to Heaven, we were all going direct the other way—in short, the period was so far like the present period, that some of its noisiest authorities insisted on its being received, for good or for evil, in the superlative degree of comparison only.”

Asa incepe cartea si cred ca se putea opri aici si, gata, era un volum memorabil 😁 Btw, in video citesc exact acest pasaj in romana, pfaaai cat se pierde la traducere... Si ce interesant e sa vezi ca, de fapt, cam pentru fiecare generatie pare ca timpurile pe care le traiesc sunt „the best of times, the worst of times” 😉 Cele doua orase sunt Londra si Parisul, in ultimul fiind in plina desfasurare Revolutia Franceza! (in afara de primele parti, cand aceasta e pe vine 😊). Atentie, cartea contine foarte multa poezie, romantism si ganduri ale autorului, asa ca e chestie de gusturi daca va place sau nu. Doctorul Manette a stat inchis pe nedrept la Bastilia timp de 18 ani si cand iese de acolo este un om ruinat fizic si psihic. Din fericire pentru el este recuperat de prieteni dintr-o camaruta dosnica pariziana unde facea incaltari si dus impreuna cu fiica sa la Londra, unde incepe sa se recupereze si sa traiasca o viata fericita. Charles Darnay, un emigrant francez, nepot al unui marchiz malefic, se indragosteste de Lucie, fiica doctorului, si cum dragostea sa ii e impartasita si de ea, cei doi se casatoresc. Undeva pe fundal mai sunt doua personaje care ar fi dorit mana Luciei, fiind respinse de aceasta. Cei doi vor reactiona in in moduri cu totul diferite si care vor influenta atat in bine cat si in rau viata noii familii. Ernest Defarge si nevasta lui sunt doi negustori de vinuri dintr-un cartier sarac al Parisului si vor deveni ambii revolutionari radicali. Personajele de mai sus se intalnesc in diferite circumstante si treptat ne dam seama ca sunt unite deja prin legaturi neasteptate, in timp ce pe fundal teroarea incepe sa domneasca pe strazile pariziene... De altfel, cred ca punctul forte al cartii este descrierea atmosferei revolutiei in Franta. Pana la urma autorul s-a nascut in 1912 si a avut astfel acces la relatari din partea unor oameni care au trait-o direct.

”Trotki. Eternul radical”, de Dmitri Volkogonov

Leon Trotky (Lev Davidovich Bronstein) este probabil cel mai controversat dintre cei trei conducatori ai revolutiei bolsevice, Daca Lenin poate fi privit ca ideologul miscarii, iar Stalin ca omul de actiune, Trotki a fost si una si alta, fiind cel care a militat in scris cel mai vehement in favoarea „Revolutiei permanente”, iar in acelasi timp a creat si condus Armata Rosie in razboiul civil, parcurgand cu trenul sau blindat (de fapt doua trenuri la un moment dat) aproape 200.000 de km intre diferitele fronturi.

Autorul biografiei, generalul Dmitri Volkogonov nu a fost numai fostul comandant al departamentului razboiului psihologic al armatei sovietice, dar si coordonatorul Comisiei Prezidentiale (sub Boris Eltin) pentru Examinarea Arhivelor Secrete Sovietice, asa ca acest studiu este bazat pe o vasta documentare, mare parte din ea fiind din surse inedite tinute la secret pana in anii `90. Foarte interesant traseul lui Trotki. E unul dintre organizatorii Revolutiei din 1905 si este trimis de doua ori in Siberia, reusind sa evadeze de acolo de fiecare data. Este entuziast de opera si omul Lenin, insa il paraseste si se pozitioneaza in tabara mansevicilor, contrara bolsevicilor. Apoi devine si el bolsevic la 1917, are un rol major in pacea cu Puterile Centrale din pozitia sa de Comisar pentru Afaceri Externe, trecand apoi la conducerea departamentului de razboi in crancena confruntare civila ce a urmat. Se pozitioneaza ca principalul rival al lui Stalin in lupta pentru putere, este invins de catre acesta si trebuie sa plece din URSS intr-un exil care il va duce pana in Mexic, unde este asasinat in 1940, insa ideile si scrierile lui au continuat sa creeze miscari politice inclusiv acum!