”Suna-l pe Jeeves”, de P. G. Wodehouse

Inceputul anilor `50 in UK inseamna vremuri grele pentru aristocrati... Unii chiar ajung sa se angajeaze, dar lordul William "Bill" Rowcester are o idee mai buna: se deghizeaza si se face bookie la cursele de cai 😁 Unde toate merg bine si frumos pana cand accepta un pariu aproape imposibil de castigat, dar chestia asta cu imposibilul e ca de multe ori se si petrece 😉, asa ca se trezeste ca datoreaza o suma impresionanta unui anume capitan Biggar si singura sansa a lui sa rezolve situatia e sa o stearga cat mai englezeste posibil... Mai ales ca mister Biggar nu e omul cu care sa glumesti, fiind vanator vestit, mandru de imperiul britanic si valoriile lui, vede un pariu ca pe o legatura sfanta, incalcarea lui nu poate duce decat la exitul din viata al celui culpabil!

Lordul Rowcester se refugiaza in imensul sau conac de la tara, nebanuind ca este urmat indeaproape de capitanul Biggar + ca sora lui se pregateste sa vanda casa unei bogate americance + ca aceasta americanca e o fosta aventura a lui de la Cannes + ca logodnica sa nu va reactiona deloc vesel atunci cand americanca va sosi la conac + ca Biggar este indragostit lulea de americanca + ca aceeasi americanca este obsedata de spiritism, viseaza sa dea nas in nas cu o fantoma la conac si e ghidata de mesajele care ii vin de la cei doi fosti soti decedati + alte multe chestiute care vor duce atmosfera in pragul exploziei 😋 Singurul care poate salva situatia pentru Bill Rowcester este genialul valet Jeeves, imprumutat temporar de la stapanul sau obisnuit, Bertie Wooster. Na, Bertie se afla la o scoala pentru lorzi, la care invata (horoare! 😃) sa isi impatureasca singur hainele si sa-si faca omleta, asa ca nu are voie acolo cu valetul dupa el 😁.