”Going Postal”, de Terry Pratchett

Prima carte din seria cu Moist von Lipwig din volumele „Lumea Disc”. Cine e tipul? Un fermecator escroc care are doua avantaje majore: stie cum functioneaza psihologia individului si a multimilor + are o moaca atat de comuna incat nimeni nu il poate descrie dupa ce se intalneste cu el 😋

In pofida celor de mai sus, volumul incepe destul de naspa pentru mister Moist pentru ca se afla pe esafod cu streangul de gat, fiind prins si condamnat in Ankh-Morpork pentru devalizarea unor banci. Spera intr-un miracol de ultim moment insa executia nu este intrerupta si isi pierde cunostinta... Stiu, acum va intrebati daca aceasta carte are doar doua pagini 😆 Nee, stati ok, alaturi de eroul ei veti vedea ca se va trezi rezonabil de viu, nu fata in fata cu Death ci cu tiranul orasului, lordul Vetinari. Daca asta a fost bine sau prost pentru el veti constata mai incolo. Pe moment este pus in fata unei optiuni: ori devine seful postei din Ankh-Morpork, ori poate sa plece pe usa din spatele lui (prin care daca trecea, bineinteles, urma sa il intalneasca pana la urma pe Death dupa ce ateriza mai brusc in niste sulite aflate niznai pe fundul unei gropi, na, detalii 😁). Moist von Lipwig preia posta si isi da seama ca noul job e destul de complex, deoarece principala responsabilitate din fisa postului e sa ramana cumva in viata (fostii directori murisera subit si drastic intr-o sarabanda rapida).Restul de probleme pareau mai usurele: cladirea postei e bantuita de scrisorile netrimise; singurii doi angajati ramasi par scapati de la Spitalul 9; are un golem, care gandeste extrem de unidimensional, pe post de bodyguard + temnicer; lumea nu mai foloseste posta pentru ca se inventase deja telegraful, putintel mai rapid clar decat o scrisoare; exista o masonerie a fostilor postasi pe care trebuie sa o imbuneze prin ceremonii duse cu pluta; inventeaza timbrele si apar imediat si colectionari obsedati de ele etc. Cum-necum, reuseste sa puna pe picioare sandramaua, dar cu fiecare succes o alta belea ii cade pe cap 😉. + Ca de obicei la Terry Pretchett veti da peste lucruri super serioaase spuse cu mult umor si ironie. Spor la citit!