"Un oras plutitor. Invazia marii", de Jules Verne

Sunt doua povestiri. Prima are ca pretext o poveste de dragoste derulata in timpul unei traversari a Atlanticului pe un vas de calatori gigantic. Am spus "pretext" pentru ca partea super interesanta a cartii si, probabil, de ce a si scris-o Jules Verne, este descrierea vietii de zi cu zi de la bordul unui vas de calatori care merge, la sfarsitul secolului al XIX-lea, din Europa in  America.

Mi-a placut foarte mult deoarece a fost ca o fereastra spre o lume disparuta, de acum peste 120 de ani: cum se organiza viata la bord in cadrul acestor lungi calatorii (ganditi-va: fata de acum erau total rupti de stiri, de prietenii, de rude); cum interactionau oamenii in acest interval care pur si simplu parea o pauza de la viata lor obisnuita si alte chestiute.

Si mai interesanta este a doua povestioara, "Invazia marii". Este vorba de un plan pus la punct de europeni cu privire la crearea unei mari interioare in Sahara. Avantajele erau multiple: imbunatatirea climei, avantaje economice (de exemplu, dezvoltarea viitoarelor orase port; transportul mult mai usor pe apa al marfurilor decat in desert si altele), avantaje sociale prin cresterea nivelului de trai al populatiei etc. Dar partea la care trebuie sa fiti atenti este diferenta de gandire pe care o aveau europenii de acum 120 de ani cu privire la drepturile omului fata de noi: metropola stia cel mai bine ce trebuie pentru colonii, inclusiv o astfel de schimbare majora a vietii in colonii, autorul privind pe cei care s-ar opune dintre bastinasi unui astfel de proiect ca fiind niste inapoiati carora trebuie sa li se faca bine cu forta. Am evoluat ceva! ;-)