"1001 de zile sau Noua Seherezada", de Ilia Ilf si Evgheni Petrov

Doi ziaristi sunt trimisi sa faca un reportaj la un spital de nebuni dar nimeresc la o institutie de stat si scriu despre ce gasesc acolo, fara insa sa isi dea seama ca au gresit adresa, dat fiind comportamentul gasit :-D In alta institutie nimeni dintre angajati, inclusiv directorul ei, nu cunosc cu ce se ocupa... Un rus emigrat se intoarce in orasul natal pentru a construi un zgarie nori drept cadou pentru fostii lui concetateni, prilej pentru acestia sa fure noaptea materialele de pe santier si sa se planga ziua de cat de incet merge constructia :)) Sau cetatenii aceluiasi oras gasesc o cale simpla de trai tihnit: se arunca sub rotiile unui automobil ce apartine unei ambasade si primesc din partea tribunalului o pensie de invaliditate platita de acel stat strain ;-), cu problema ca, la un moment dat, acel stat se vede pus in situatia de a da faliment :-D

Povestioare mai mici sau mai consistente, articole si scenarii de film scrise de catre Ilf si Petrov, doi scriitori care au colaborat absolut exceptional de bine!

Scrise in perioada interbelica, in URSS-ul condus de Stalin, veti ramane socati de modul in care au reusit sa arate realitatile acelor timpuri - chiar nu imi dau seama cum au putut sa treaca peste cenzura comunista! Descriu cu ironie si umor viata de zi cu zi din comunism, prilej pentru cei care au prins acest sistem in Romania sa isi aduca aminte de el - seamana foarte multe situatii cu cele de la noi, chiar daca se petrec in anii `20 si `30 ai secolului trecut! Pentru cei care nu au prins comunismul, au ocazia sa vada ce insemna viata in el, dincolo de manualele de istorie si filosofie politica.

"Douasprezece scaune", de Ilf si Petrov

Exista carti bune scrise in coautorat? Da, mai ales cand e vorba de Ilf si Petrov (Ilia Arnoldovici Feinzilberg si Evghenii Petrovici Kataev), doi scriitori rusi faimosi din perioada interbelica.

Actiunea din "Douasprezece scaune" are in centrul ei pe un fost boier rus, aflat intr-o cautare deznadajduita si plina de peripetii haioase a celor douasprezece scaune pe care le avusese in sufragerie inainte de revolutia bolsevica :) Nu e nebun, doar ca aflase de la soacra sa ca aceasta isi ascunsese bijuteriile in unul dintre ele ;-)

Umorul e de buna calitate, situatiile sunt neasteptate, personajele sunt colorate si, foarte suprinzator, autorii ironizeaza dur sau chiar critica pe fata realitatile din Uniunea Sovietica, chiar daca Stalin era la putere. Incredibil cum a putut sa fie publicata o astfel de carte atunci!