Conducator al evreilor din Galileea in razboiul acestora din 67 cu romanii, Flavius Josephus este luat prizonier, facut sclav, eliberat apoi, devenind un apropiat al noii dinastii de imparati romani, Flavia. Mutat la Roma, el va scrie in anii 90 - atentiune ;-) nu "`90" ci chiar 90-ul de acum 1900 de ani! :-D - o istorie a poporului evreu, cu scopul de a il prezenta pe acesta lumii greco-romane.
Istoria poporului evreu prezentata de Flavius este foarte asemanatoare cu aceea pe care o puteti in Vechiul Testament, insa are si unele variatii, care nu au mai ramas in Biblie. Probabil ca acestea se pastrau ca o traditie orala, lucru foarte interesant pentru a intelege mai bine un text atat de important pentru civilizatia noastra. Tatal scriitorului facea parte dintr-o familie de preoti evrei, fiind posibil ca aceste cunostinte sa vina pe filiera lui.
Si, apropo de importanta, exista si un paragraf in care vorbeste despre Iisus:
"In vremea aceea a trait Isus, un om intelept, daca poate fi numit aievea om. El a fost autorul unor uluitoare minuni si invatatorul oamenilor care erau bucurosi sa afle adevarul. A atras de partea lui o multime de iudei, dar si o multime de pagani. Acesta a fost Hristos. Chiar daca Pilatus, dartorita acuzatiilor aduse de fruntasii poporului nostru, l-a tintuit pe cruce, n-au incetat sa-l iubeasca cei ce l-au indragit de la inceput. Caci li s-a aratat a treia zi iarasi viu, asa cum au prezis profetii trimisi de Dumnezeu, infaptuind si o mie de alte miracole. De atunci si pana azi dainuie poporul crestinilor, care isi trag numele de la dansul".