Hercule Poirot in anii `60! :-D Pentru cei care, ca si mine, sunt obisnuiti cu imaginea lui in interbelic, vor avea un sentiment de exotism citind aceasta carte ;-) De altfel, atat celebrul detectiv belgian cat si prietena lui scriitoare, doamna Oliver, nu prea se impaca bine cu peisajul ”modernitatii” din acea epoca, muzica rock n`roll, tineretul cu parul lung, lifturile rapide si alte chestiute pe care le veti descoperi in comentariile lor.
Volumul incepe cu Poirot, care tocmai a terminat o carte despre scriitorii de romane politiste :-D O tanara vizibil incoerenta vine pentru a-l solicita sa o ajute pentru ca ”poate” a omorat pe cineva. Nu apuca sa studieze propunerea deoarece ea se razgandeste si pleaca, considerand ca e prea batran pentru a fi de folos. Hehehe, bineinteles ca detectivul a luat afirmatia foarte personal si va incerca sa demonstreze, in felul sau, in tot restul cartii ca nu e deloc prea in varsta pentru a fi cel mai mare detectiv din lume.
Doamna Oliver a terminat si ea de scris ultima ei carte si se plictiseste. Auzind despre povestea fetei si dand peste ea din intamplare se implica in ”ancheta”, reusind ba sa aduca informatii utile ba sa incurce lucrurile. La un moment dat chiar este in pericol direct, fiind lovita dupa ce a urmarit pe un santier pe cineva suspect.
Tanara care dorise sa-l angajeze pe Poirot sta intr-un apartament cu inca doua fete si are o poveste de viata ciudata. Tatal ei a parasit familia cand era mica, plecand in strainatate si intorcandu-se de curand foarte schimbat. In acelasi timp, iubitul ei este o persoana destul de suspecta.
Lucrurile sunt foarte complicate, mai ales ca Poirot si doamna Oliver nici macar nu stiu daca a avut sau nu loc o crima si daca nu cumva fata are doar o imaginatie prea bogata sau probleme psihice...