”Making Money”, de Terry Pratchett

Moist von Lipwig a supravietuit numirii in fruntea postei din Ankh-Morpork, un lucru destul de uimitor dat fiind problemutele pe care le-a avut acolo si pe care le-ati citit sper in „Going Postal” (daca nu ati citit inca acest volum, lasati „Making Money” jos si luati mai intai „Going Postal”! Altfel e mai greu de inteles actiunea 😇). Incantat, tiranul orasului (lordul Vetinari) considera ca il poate trece la urmatorul nivel 😉, respectiv sa il numeasca director in principala banca locala. Na, are nevoie de imprumuturi masive pentru modernizarea statului + institutia financiara cam da rateuri de ceva timp, asa ca doar un escroc de talia lui Moist von Lipwig pare ca poate descurca itele din varful ei. Mai ales ca ea este condusa de principala familie mafiota din oras + cel care stie cel mai bine cum functioneaza e posibil sa fie vampir sau alta bazdaganie (oricum, una conservatoare si cu un dinte mai mult sau mai putin ascutit impotriva lui Moist von Lipwig) + presedintele bancii a devenit un cutu, ceea ce face destul de dificila comunicarea cu departamentele de decizie ale institutiei 😄 + un fost amic al lui Moist von Lipwig crede ca e momentul cel mai potrivit pentru a-l santaja...

In paralel cu toata babilonia descrisa mai sus, logodnica noului director al bancii, Adora Belle Dearheart, conduce un ONG care are grija de golemi si care pare destinat de a intra cu feblete din belea in belea... Iar ultima chestiuta in care s-a aruncat e posibil chiar sa duca la distrugerea orasului sau a intregii Planete Disc, asa ca numai binevenita nu e pe capul saracului fost director al Postei... Undeva printre aceste evenimente apare si un fost vrajitor - acum membru corespondent al Academiei (adica e o fantoma care corespondeaza cu restul magicienilor doar cand e chemata printr-un ritual special, ceea ce nu-l face mai putin admirator al sexului frumos decat daca ar fi fost in carne si oase) - si un mafiot obsedat de lordul Vetinari, incercand sa-l copieze de la mod de gandire si pana la chilotii pe care ii poarta 😆 Iar noul director al bancii decide ca prima masura pe care o ia este sa renunte la aur si sa introduca banii de hartie! 😮 Exact ce mai lipsea ca sa inceapa ditamai furtuna in paginile cartii 😁. Pregatiti-va, ca de obicei la Terry Pratchett urmeaza un festival de zambete, dar si de idei foarte serioase si care te vor pune pe ganduri! 🤗

”1177 i.Hr. Anul in care civilizatia s-a prabusit”, de Eric H. Cline

Da, ati citit bine data 😉, 1177 inaintea erei noastre! Adica mai urmau inca aproximativ 800 de ani pana la Alexandru Macedon sau mai mult de 1000 pana la Cleopatra sau Cezar! 😮 Antichitatea antichitatii!

Sfarsit de epoca a bronzului. In Orientul Apropiat si sud-estul Europei mari imperii sunt in culmea puterii lor! Egiptul lui Nefertiti si Tutankhamon, statul hitilor, cel al mitanilor, asirienii, babilonienii lui Hammurabi, civilizatia miceniana, lumi uimitor de integrate, cu legaturi neasteptat de stranse in domeniile politice sau economice. Familiile domnitoare sunt de multe ori inrudite, iar traseele comerciale sunt comparabile cu cele actuale! Cum astazi economia mondiala depinde de traseul hidrocarburilor si atunci marile tari ale timpului depindeau de cuprul care venea din Cipru sau de staniul adus de caravane tocmai din actualul Afganistan si prelucrat in centrele din Siria de azi! Cel putin trei secole aceste legaturi au dus la o crestere economica si culturala fara precedent si care oferea perspective marete... Si, dintr-o data, totul a cazut! Ca in urma impactului unui val distrugator statele s-au prabusit unul dupa altul si lumea a intrat intr-o Epoca intunecata ce a domnit sute de ani! E momentul fugii evreilor din Egipt si, poate, al razboiului troian! Ce s-a intamplat? Aceasta este intrebarea la care incearca sa raspunda Cline in timp ce pune cap la cap indicii ajunse pana la noi dupa 3000 de ani! E o adevarata munca de detectiv de care ar fi mandru chiar si un Hercule Poirot 😉 A fost vina „oamenilor marii” de care se pomeneste in unele surse ca au atacat in valuri devastatoare? E a prabusirii rutelor comerciale, a revoltelor claselor de jos, a unui lant de cutremure de pamant, a schimbarii climei? Veti vedea in carte ce crede el, dar va lasa sa ajungeti si voi la propriile concluzii, daca priviti lucrurile altfel. De laudat ca autorul ar fi putut merge pe varianta usoara si la moda: „E din cauza schimbarilor de clima”, avand dovezi ca ea chiar a existat in perioada respectiva. Insa alege sa nu simplifice lucrurile pentru a avea un succes facil, bravo lui! 🤗

”Panica printre pestii solubili”, de Max Anthony

Undeva prin anul 2x00 personajele se fugaresc de zor prin lumi paralele si planete cu grad fooarte improbabil de existenta 😁

Ned este un agent secret care trebuie sa protejeze pe un inventator zurliu, lucru destul de dificil, din cauza ca atat niste lumi sovietice, cat si unele militariste japoneze, au pus ochii pe el si pe aparatul construit de acesta. Asa ca in peisaj apare un adevarat Hercule rus ce injura de zor si pocneste tot ce apuca + o nava spatiala japoneza condusa de un general de un sadism extrem (si-a impaiat principalul adversar invins si pe familia acestuia, iar mumiile rezultate stau in biroul lui cantand la infinit din instrumente traditionale in timp ce diversii chelneri care vin sa serveasca masa sau bautura sunt trimisi pentru cea mai mica greseala la robotul chirurg sa li se taie mana/piciorul/urechea sau altceva si sa le fie atasata la loc dupa...). Max Anthony este un scriitor francez care si-a luat probabil acest pseudonim american pentru a parea mai interesant + care mai mult ca sigur nu intelege nici muzica rock, nici pe aceia care o asculta, nici jocurile video, nici pe tinerii de la inceputul anilor `90 care i-au inspirat personajele si nici civilizatia americana, pe toate astea caricaturizandu-le sperand el cu umor, dar cred eu destul de cu bata-n balta... Asa ca pe modelul unde dai si unde crapa, a vrut sa fie funny razand de unele lucruri, dar cred ca a reusit sa fie haios prin modul in care nu le-a inteles! Sunt cateva idei foarte interesante + seamana cu un episod Rick and Morty mai brut + se citeste destul de rapid.

”Jeeves e iminent”, de P. G. Wodehouse

La conacul matusei Dahlia personajele se intrec in idei crete 😁. Aceasta a angajat un celebru psihiatru pe post de majordom pentru ca sa il poata analiza in secret pe unul dintre invitati, posibil viitor sot al unei rude de-a ei. Roberta "Bobbie" Wickham da anunt in Times ca se va casatorii cu Bertie Wooster pentru ca mama sa, speriata de asa o logodna, sa il accepte pe adevaratul ei iubit 😃. Reginald "Kipper" Herring, cel de care e indragostita Bobbie, nu prea intelege strategia si se razbuna logodindu-se si el cu alta 😆. Concluzia e ca Bertie se pare ca va trebui chiar sa se insoare cu Bobbie, chiar daca nici unul dintre ei nu o doreste 😂. In plus, mai e si un dur profesor pensionar care isi scrie memoriile, un american bogat cu hobby-uri ciudate, sotia lui ce scrie carti politiste si fiul acestuia, un playboy vestit din State cu ochii pe aceeasi Bobbie 🤣. O adevarata babilonie!

Ca in toata seria de carti din care face parte, si in acest volum salvarea este asteptata din partea valetului Jeeves, insa e plecat in vacanta + stapanul sau, Bertie, doreste sa arate ca poate avea si el solutii minune... Asa ca propune tot felul de rezolvari numai pentru a afunda si mai mult personajele in incurcaturi (ori in lacul de langa conac, la alegere 😜). Va recomand sa o cititi in engleza, are un plus masiv de umor asa 😉 datorita expresiilor cu mult haz si greu traductibile in romana.

”Metro 2035”, de Dmitry Glukhovski

Continuarea lui „Metro 2033” si ”Metro 2034” parca face parte putintel din alt univers 😮 Animalele mutante de la suprafata au disparut, turnurile Kremlinului nu mai lumineaza hipnotic, chiar si personajele vorbesc mai altfel, cu mai multe injuraturi si mai dur!

S-ar putea pe de o parte sa fie din cauza schimbarii traducatorului (la exprimari) - asa ca va recomand sa cititi seria in engleza - sau poate e „vina” in totalitate la Dmitry Glukhovsky, o fi dorit altceva. Sunt oferite cateva explicatii in carte. De exemplu disparitia monstrilor de la suprafata o pune pe seama cresterii radiatilor, totusi nu prea se pupa cu alte momente noi pentru universul Metro, cele in care unele personaje se plimba pe sus fara costum de protectie si masca functionala! Iar un motiv general se ghiceste printre randuri, acela ca primele doua volume sunt de fapt scrise de Homer sau alt personaj si sunt mai romantate, iar acesta ar arata realitatea directa. So, merita sa cititi si noul volum, desi e mai altfel? Da. Veti gasi in el explicatiile pentru multe dintre necunoscutele de pana atunci din saga + un posibil final destul de logic si bine construit. Eroul principal este Artion, cel care a ocupat acelasi „post” si in Metro 2033. Dupa ce a fost timp de 1 an membru al Ordinului secret care apara Metroul, acum s-a casatorit cu fiica sefului acestei organizatii si a revenit impreuna cu ea la statia de la marginea Metroului. Acolo este considerat nebun de cei din jur pentru ca urca foarte des la suprafata cu un radio, incercand sa gaseasca alti supravietuitori ai Apocalipsei nucleare. Cand Homer, batranul scriitor din „Metro 2034”, vine la Artiom si ii spune ca cineva a vorbit prin radio cu un oras din nordul Rusiei care inca mai supravietuieste, cei doi pornesc prin tuneluri si statii intr-o adevarata aventura pentru a-l gasi pe acel om. Trebuie sa treaca prin Hansa si apoi prin mijlocul necrutatorului razboi dintre Reich si Linia Rosie, un drum care ii aduce aproape de moarte si care pare ca s-a infundat pentru amandoi intr-un lagar de munca absolut de cosmar... Undeva pe la mijlocul volumului lucrurile se dau total peste cap cand Artiom descopera ca intr-adevar exista viata omeneasca ramasa si in alta parte decat in metroul moscovit. Cine mai stie aceasta informatie? Oare ea a fost tinuta secreta fata de restul oamenilor? De ce? Oare cine este personajul pozitiv si cine este cel negativ in universul subteran? Oare cine sau ce se afla in spatele Hansei, Reichului sau comunistilor? Iar daca se poate iesi la suprafata, refugiatii din metrou vor dori oare sa isi paraseasca vietile la limita supravietuirii pentru necunoscut? Vedeti in carte 😉

”Domnul cu coasa”, de Terry Pratchett

Cel mai romantic volum din seria „Lumea Disc” 🤗 Stiu, nu v-ati astepta, dat fiind ca personajul principal este Moarte 😧, dar mergeti pe mana lui Terry Pratchett!

„Auditorii”, cei care se asigura ca Universul isi desfasoara viata conform unor reguli bine stabilite, sunt nemultumiti cu Moarte de pe cea mai magica planeta din lume. Desi pare neindurator si rece, detecteaza in el o prea mare apropiere si curiozitate fata de oameni, asa ca decid sa il concedieze! Il fac muritor si trimit o noua Moarte sa ii ia locul, una mult mai impersonala si neinduratoare... Moarte se bucura ca a devenit muritor, dupa cum spune chiar el: in sfarsit are timp! 😉 Cand era nemuritor timpul ii era infinit si nu avea cum sa-l pretuiasca, acum, stiind ca in curand i se va termina, e convins ca il va trai la adevarata valoare! Isi gaseste o slujba de argat la o domnisoara batrana dintr-un sat si are un succes nemaipomenit cand se apuca sa taie noua recolta (normal 😜). Are cateva socuri cu noua viata, cum ar fi somnul si visele, insa devine din ce in ce mai entuziast de ea! In paralel, pe Lumea Disc, apar problemute majore. Pana cand noua Moarte isi va lua in primire domeniul, oamenii mor dar raman in viata (stiu, suna ciudatel, dar vedeti voi in carte ce si cum 🧐). Cel mai nemultumit de noua situatie e un vrajitor care isi astepta finalul vietii de zeci de ani (stiind cu precizie clipa acestuia nici nu prea se preocupase sa traiasca), iar acum s-a trezit ca e un fel de zombi cu o putere fenomenala, dar fara nici un scop in viata... (pana atunci avusese ca scop sa-si astepte sfarsitul...). Incearca fara folos tot felul de metode ca sa se sinucida, il ajuta si colegii de Universitate a Magicienilor, degeaba... Si, colac peste pupaza, parca incepe ca acum sa-i placa sa traiasca... In plus, in cel mai important oras de pe planeta apar de niciunde niste globuri de cristal ciudatele, spre entuziasmul lui Cut Me Own Throat Dibbler, negustorul vesnic aflat intre succes si faliment. Cu ele pare ca va izbandi in afaceri, vanzandu-se pe banda rulanta. Problemuta e ca s-ar putea ca acestea sa aduca Armaghedonul pentru oras sau lume... Noua si vechea Moarte se pregatesc sa se infrunte, iar undeva la mijloc e o batrana ramasa necasatorita si vejnic indragostita de fostul ei logodnic disparut pe cand ea avea doar 18 ani, cu doar o zi inainte de nunta dintre ei. Aproape toti stiu ca el a fugit, fiindui teama de casatorie, dar o protejeaza spunandu-i ca poate a murit in drum spre oras, cand oficial plecase sa-si cumpere costumul de ginere... Finalul? Va va misca 😍

”Metro 2034”, de Dmitri Gluhovski

Continuarea la fel de palpitanta a lui „Metro 2033” + acum este vorba si de o pandemie 😉, asa ca e destul de tare sa citesti cum vedea Gluhovski desfasurarea uneia, cand noi suntem in mijlocul alteia... (din fericire pentru noi nu se pot compara perfect cele doua, cea din carte avea mortalitate 100%).

A trecut un an de la evenimentele din precedentul volum si oamenii incearca sa supravietuiasca in continuare in tunelurile metroului moscovit, in pofida lipsurilor de tot felul si a atacurilor creaturilor mutante de la suprafata. Una dintre statiile de margine se afla intr-o situatie alarmanta, caravana plecata din ea catre Centru nu s-a mai intors si nici cercetasii trimisi in cautarea ei... Cum nici apelurile lor de telefon catre Hansa (functionau ca uzina de electricitate pentru aceasta) nu primesc nici un raspuns, incet-incet locuitorii ei intra in panica, mai ales ca au nevoie constanta de munitii pentru a face fata atacurilor din tuneluri... Unul dintre mercenarii angajati relativ recent in statia cu pricina este Hunter, personajul misterios din volumul precedent, cel care iesise la suprafata pentru a lupta cu amenintarea celor Intunecati si il trimisese pe Artiom la Polis dupa ajutor. Ca si in urma cu un an este extrem de puternic si hotarat, insa pare afectat masiv fizic si mai ales psihic de evenimentele de atunci. Cu toate acestea pare omul cel mai potrivit sa investigheze ce se intampla si porneste in directia Hansei insotit de Homer, un batran al carui vis este sa consemneze in paginile unei carti istoria noii civilizatii subterane. In tuneluri si la suprafata fiecare pas poate sa fie si ultimul pentru cei doi eroi, iar pe langa lupta pe care trebuie sa o duca impotriva pericolelor exterioare (unele aproape supranaturale) mai exista inca una si mai dura in interiorul fiecaruia pentru a-si gasi sau conserva umanitatea. In peregrinarile lor intalnesc o tanara abandonata al carei tata a fost candva temutul conducator al unei statii + un cantaret genial ce povesteste despre un mitic „Oras de smarald”, un metrou secret paralel in care omenirea inca este normala...