”Making Money”, de Terry Pratchett

Moist von Lipwig a supravietuit numirii in fruntea postei din Ankh-Morpork, un lucru destul de uimitor dat fiind problemutele pe care le-a avut acolo si pe care le-ati citit sper in „Going Postal” (daca nu ati citit inca acest volum, lasati „Making Money” jos si luati mai intai „Going Postal”! Altfel e mai greu de inteles actiunea 😇). Incantat, tiranul orasului (lordul Vetinari) considera ca il poate trece la urmatorul nivel 😉, respectiv sa il numeasca director in principala banca locala. Na, are nevoie de imprumuturi masive pentru modernizarea statului + institutia financiara cam da rateuri de ceva timp, asa ca doar un escroc de talia lui Moist von Lipwig pare ca poate descurca itele din varful ei. Mai ales ca ea este condusa de principala familie mafiota din oras + cel care stie cel mai bine cum functioneaza e posibil sa fie vampir sau alta bazdaganie (oricum, una conservatoare si cu un dinte mai mult sau mai putin ascutit impotriva lui Moist von Lipwig) + presedintele bancii a devenit un cutu, ceea ce face destul de dificila comunicarea cu departamentele de decizie ale institutiei 😄 + un fost amic al lui Moist von Lipwig crede ca e momentul cel mai potrivit pentru a-l santaja...

In paralel cu toata babilonia descrisa mai sus, logodnica noului director al bancii, Adora Belle Dearheart, conduce un ONG care are grija de golemi si care pare destinat de a intra cu feblete din belea in belea... Iar ultima chestiuta in care s-a aruncat e posibil chiar sa duca la distrugerea orasului sau a intregii Planete Disc, asa ca numai binevenita nu e pe capul saracului fost director al Postei... Undeva printre aceste evenimente apare si un fost vrajitor - acum membru corespondent al Academiei (adica e o fantoma care corespondeaza cu restul magicienilor doar cand e chemata printr-un ritual special, ceea ce nu-l face mai putin admirator al sexului frumos decat daca ar fi fost in carne si oase) - si un mafiot obsedat de lordul Vetinari, incercand sa-l copieze de la mod de gandire si pana la chilotii pe care ii poarta 😆 Iar noul director al bancii decide ca prima masura pe care o ia este sa renunte la aur si sa introduca banii de hartie! 😮 Exact ce mai lipsea ca sa inceapa ditamai furtuna in paginile cartii 😁. Pregatiti-va, ca de obicei la Terry Pratchett urmeaza un festival de zambete, dar si de idei foarte serioase si care te vor pune pe ganduri! 🤗

”1177 i.Hr. Anul in care civilizatia s-a prabusit”, de Eric H. Cline

Da, ati citit bine data 😉, 1177 inaintea erei noastre! Adica mai urmau inca aproximativ 800 de ani pana la Alexandru Macedon sau mai mult de 1000 pana la Cleopatra sau Cezar! 😮 Antichitatea antichitatii!

Sfarsit de epoca a bronzului. In Orientul Apropiat si sud-estul Europei mari imperii sunt in culmea puterii lor! Egiptul lui Nefertiti si Tutankhamon, statul hitilor, cel al mitanilor, asirienii, babilonienii lui Hammurabi, civilizatia miceniana, lumi uimitor de integrate, cu legaturi neasteptat de stranse in domeniile politice sau economice. Familiile domnitoare sunt de multe ori inrudite, iar traseele comerciale sunt comparabile cu cele actuale! Cum astazi economia mondiala depinde de traseul hidrocarburilor si atunci marile tari ale timpului depindeau de cuprul care venea din Cipru sau de staniul adus de caravane tocmai din actualul Afganistan si prelucrat in centrele din Siria de azi! Cel putin trei secole aceste legaturi au dus la o crestere economica si culturala fara precedent si care oferea perspective marete... Si, dintr-o data, totul a cazut! Ca in urma impactului unui val distrugator statele s-au prabusit unul dupa altul si lumea a intrat intr-o Epoca intunecata ce a domnit sute de ani! E momentul fugii evreilor din Egipt si, poate, al razboiului troian! Ce s-a intamplat? Aceasta este intrebarea la care incearca sa raspunda Cline in timp ce pune cap la cap indicii ajunse pana la noi dupa 3000 de ani! E o adevarata munca de detectiv de care ar fi mandru chiar si un Hercule Poirot 😉 A fost vina „oamenilor marii” de care se pomeneste in unele surse ca au atacat in valuri devastatoare? E a prabusirii rutelor comerciale, a revoltelor claselor de jos, a unui lant de cutremure de pamant, a schimbarii climei? Veti vedea in carte ce crede el, dar va lasa sa ajungeti si voi la propriile concluzii, daca priviti lucrurile altfel. De laudat ca autorul ar fi putut merge pe varianta usoara si la moda: „E din cauza schimbarilor de clima”, avand dovezi ca ea chiar a existat in perioada respectiva. Insa alege sa nu simplifice lucrurile pentru a avea un succes facil, bravo lui! 🤗

”Panica printre pestii solubili”, de Max Anthony

Undeva prin anul 2x00 personajele se fugaresc de zor prin lumi paralele si planete cu grad fooarte improbabil de existenta 😁

Ned este un agent secret care trebuie sa protejeze pe un inventator zurliu, lucru destul de dificil, din cauza ca atat niste lumi sovietice, cat si unele militariste japoneze, au pus ochii pe el si pe aparatul construit de acesta. Asa ca in peisaj apare un adevarat Hercule rus ce injura de zor si pocneste tot ce apuca + o nava spatiala japoneza condusa de un general de un sadism extrem (si-a impaiat principalul adversar invins si pe familia acestuia, iar mumiile rezultate stau in biroul lui cantand la infinit din instrumente traditionale in timp ce diversii chelneri care vin sa serveasca masa sau bautura sunt trimisi pentru cea mai mica greseala la robotul chirurg sa li se taie mana/piciorul/urechea sau altceva si sa le fie atasata la loc dupa...). Max Anthony este un scriitor francez care si-a luat probabil acest pseudonim american pentru a parea mai interesant + care mai mult ca sigur nu intelege nici muzica rock, nici pe aceia care o asculta, nici jocurile video, nici pe tinerii de la inceputul anilor `90 care i-au inspirat personajele si nici civilizatia americana, pe toate astea caricaturizandu-le sperand el cu umor, dar cred eu destul de cu bata-n balta... Asa ca pe modelul unde dai si unde crapa, a vrut sa fie funny razand de unele lucruri, dar cred ca a reusit sa fie haios prin modul in care nu le-a inteles! Sunt cateva idei foarte interesante + seamana cu un episod Rick and Morty mai brut + se citeste destul de rapid.

”Jeeves e iminent”, de P. G. Wodehouse

La conacul matusei Dahlia personajele se intrec in idei crete 😁. Aceasta a angajat un celebru psihiatru pe post de majordom pentru ca sa il poata analiza in secret pe unul dintre invitati, posibil viitor sot al unei rude de-a ei. Roberta "Bobbie" Wickham da anunt in Times ca se va casatorii cu Bertie Wooster pentru ca mama sa, speriata de asa o logodna, sa il accepte pe adevaratul ei iubit 😃. Reginald "Kipper" Herring, cel de care e indragostita Bobbie, nu prea intelege strategia si se razbuna logodindu-se si el cu alta 😆. Concluzia e ca Bertie se pare ca va trebui chiar sa se insoare cu Bobbie, chiar daca nici unul dintre ei nu o doreste 😂. In plus, mai e si un dur profesor pensionar care isi scrie memoriile, un american bogat cu hobby-uri ciudate, sotia lui ce scrie carti politiste si fiul acestuia, un playboy vestit din State cu ochii pe aceeasi Bobbie 🤣. O adevarata babilonie!

Ca in toata seria de carti din care face parte, si in acest volum salvarea este asteptata din partea valetului Jeeves, insa e plecat in vacanta + stapanul sau, Bertie, doreste sa arate ca poate avea si el solutii minune... Asa ca propune tot felul de rezolvari numai pentru a afunda si mai mult personajele in incurcaturi (ori in lacul de langa conac, la alegere 😜). Va recomand sa o cititi in engleza, are un plus masiv de umor asa 😉 datorita expresiilor cu mult haz si greu traductibile in romana.

”Metro 2035”, de Dmitry Glukhovski

Continuarea lui „Metro 2033” si ”Metro 2034” parca face parte putintel din alt univers 😮 Animalele mutante de la suprafata au disparut, turnurile Kremlinului nu mai lumineaza hipnotic, chiar si personajele vorbesc mai altfel, cu mai multe injuraturi si mai dur!

S-ar putea pe de o parte sa fie din cauza schimbarii traducatorului (la exprimari) - asa ca va recomand sa cititi seria in engleza - sau poate e „vina” in totalitate la Dmitry Glukhovsky, o fi dorit altceva. Sunt oferite cateva explicatii in carte. De exemplu disparitia monstrilor de la suprafata o pune pe seama cresterii radiatilor, totusi nu prea se pupa cu alte momente noi pentru universul Metro, cele in care unele personaje se plimba pe sus fara costum de protectie si masca functionala! Iar un motiv general se ghiceste printre randuri, acela ca primele doua volume sunt de fapt scrise de Homer sau alt personaj si sunt mai romantate, iar acesta ar arata realitatea directa. So, merita sa cititi si noul volum, desi e mai altfel? Da. Veti gasi in el explicatiile pentru multe dintre necunoscutele de pana atunci din saga + un posibil final destul de logic si bine construit. Eroul principal este Artion, cel care a ocupat acelasi „post” si in Metro 2033. Dupa ce a fost timp de 1 an membru al Ordinului secret care apara Metroul, acum s-a casatorit cu fiica sefului acestei organizatii si a revenit impreuna cu ea la statia de la marginea Metroului. Acolo este considerat nebun de cei din jur pentru ca urca foarte des la suprafata cu un radio, incercand sa gaseasca alti supravietuitori ai Apocalipsei nucleare. Cand Homer, batranul scriitor din „Metro 2034”, vine la Artiom si ii spune ca cineva a vorbit prin radio cu un oras din nordul Rusiei care inca mai supravietuieste, cei doi pornesc prin tuneluri si statii intr-o adevarata aventura pentru a-l gasi pe acel om. Trebuie sa treaca prin Hansa si apoi prin mijlocul necrutatorului razboi dintre Reich si Linia Rosie, un drum care ii aduce aproape de moarte si care pare ca s-a infundat pentru amandoi intr-un lagar de munca absolut de cosmar... Undeva pe la mijlocul volumului lucrurile se dau total peste cap cand Artiom descopera ca intr-adevar exista viata omeneasca ramasa si in alta parte decat in metroul moscovit. Cine mai stie aceasta informatie? Oare ea a fost tinuta secreta fata de restul oamenilor? De ce? Oare cine este personajul pozitiv si cine este cel negativ in universul subteran? Oare cine sau ce se afla in spatele Hansei, Reichului sau comunistilor? Iar daca se poate iesi la suprafata, refugiatii din metrou vor dori oare sa isi paraseasca vietile la limita supravietuirii pentru necunoscut? Vedeti in carte 😉

”Domnul cu coasa”, de Terry Pratchett

Cel mai romantic volum din seria „Lumea Disc” 🤗 Stiu, nu v-ati astepta, dat fiind ca personajul principal este Moarte 😧, dar mergeti pe mana lui Terry Pratchett!

„Auditorii”, cei care se asigura ca Universul isi desfasoara viata conform unor reguli bine stabilite, sunt nemultumiti cu Moarte de pe cea mai magica planeta din lume. Desi pare neindurator si rece, detecteaza in el o prea mare apropiere si curiozitate fata de oameni, asa ca decid sa il concedieze! Il fac muritor si trimit o noua Moarte sa ii ia locul, una mult mai impersonala si neinduratoare... Moarte se bucura ca a devenit muritor, dupa cum spune chiar el: in sfarsit are timp! 😉 Cand era nemuritor timpul ii era infinit si nu avea cum sa-l pretuiasca, acum, stiind ca in curand i se va termina, e convins ca il va trai la adevarata valoare! Isi gaseste o slujba de argat la o domnisoara batrana dintr-un sat si are un succes nemaipomenit cand se apuca sa taie noua recolta (normal 😜). Are cateva socuri cu noua viata, cum ar fi somnul si visele, insa devine din ce in ce mai entuziast de ea! In paralel, pe Lumea Disc, apar problemute majore. Pana cand noua Moarte isi va lua in primire domeniul, oamenii mor dar raman in viata (stiu, suna ciudatel, dar vedeti voi in carte ce si cum 🧐). Cel mai nemultumit de noua situatie e un vrajitor care isi astepta finalul vietii de zeci de ani (stiind cu precizie clipa acestuia nici nu prea se preocupase sa traiasca), iar acum s-a trezit ca e un fel de zombi cu o putere fenomenala, dar fara nici un scop in viata... (pana atunci avusese ca scop sa-si astepte sfarsitul...). Incearca fara folos tot felul de metode ca sa se sinucida, il ajuta si colegii de Universitate a Magicienilor, degeaba... Si, colac peste pupaza, parca incepe ca acum sa-i placa sa traiasca... In plus, in cel mai important oras de pe planeta apar de niciunde niste globuri de cristal ciudatele, spre entuziasmul lui Cut Me Own Throat Dibbler, negustorul vesnic aflat intre succes si faliment. Cu ele pare ca va izbandi in afaceri, vanzandu-se pe banda rulanta. Problemuta e ca s-ar putea ca acestea sa aduca Armaghedonul pentru oras sau lume... Noua si vechea Moarte se pregatesc sa se infrunte, iar undeva la mijloc e o batrana ramasa necasatorita si vejnic indragostita de fostul ei logodnic disparut pe cand ea avea doar 18 ani, cu doar o zi inainte de nunta dintre ei. Aproape toti stiu ca el a fugit, fiindui teama de casatorie, dar o protejeaza spunandu-i ca poate a murit in drum spre oras, cand oficial plecase sa-si cumpere costumul de ginere... Finalul? Va va misca 😍

”Metro 2034”, de Dmitri Gluhovski

Continuarea la fel de palpitanta a lui „Metro 2033” + acum este vorba si de o pandemie 😉, asa ca e destul de tare sa citesti cum vedea Gluhovski desfasurarea uneia, cand noi suntem in mijlocul alteia... (din fericire pentru noi nu se pot compara perfect cele doua, cea din carte avea mortalitate 100%).

A trecut un an de la evenimentele din precedentul volum si oamenii incearca sa supravietuiasca in continuare in tunelurile metroului moscovit, in pofida lipsurilor de tot felul si a atacurilor creaturilor mutante de la suprafata. Una dintre statiile de margine se afla intr-o situatie alarmanta, caravana plecata din ea catre Centru nu s-a mai intors si nici cercetasii trimisi in cautarea ei... Cum nici apelurile lor de telefon catre Hansa (functionau ca uzina de electricitate pentru aceasta) nu primesc nici un raspuns, incet-incet locuitorii ei intra in panica, mai ales ca au nevoie constanta de munitii pentru a face fata atacurilor din tuneluri... Unul dintre mercenarii angajati relativ recent in statia cu pricina este Hunter, personajul misterios din volumul precedent, cel care iesise la suprafata pentru a lupta cu amenintarea celor Intunecati si il trimisese pe Artiom la Polis dupa ajutor. Ca si in urma cu un an este extrem de puternic si hotarat, insa pare afectat masiv fizic si mai ales psihic de evenimentele de atunci. Cu toate acestea pare omul cel mai potrivit sa investigheze ce se intampla si porneste in directia Hansei insotit de Homer, un batran al carui vis este sa consemneze in paginile unei carti istoria noii civilizatii subterane. In tuneluri si la suprafata fiecare pas poate sa fie si ultimul pentru cei doi eroi, iar pe langa lupta pe care trebuie sa o duca impotriva pericolelor exterioare (unele aproape supranaturale) mai exista inca una si mai dura in interiorul fiecaruia pentru a-si gasi sau conserva umanitatea. In peregrinarile lor intalnesc o tanara abandonata al carei tata a fost candva temutul conducator al unei statii + un cantaret genial ce povesteste despre un mitic „Oras de smarald”, un metrou secret paralel in care omenirea inca este normala...

”Mort”, de Terry Pratchett

Mortimer (Mort) este un baiat foarte inteligent, insa mai prostovan in ale vietii. Combinatia asta ciudatica e chiar apreciata de stapanul la care intra ucenic, Moartea in persoana. Un Moarte cam plictisit de rutina zilnica si care abia asteapta sa ii inteleaga pe oameni mai mult, mai ales ca pana in acest moment, desi se afla de mii de ani pe Lumea Disc, are doar o foarte scurta, nesemnificativa si repetitiva intalnire cu ei numai in cadrul jobului sau... Pe langa aceasta mai trebuie sa aiba grija si de fiica sa adolescenta, care e putintel iritata ca a ramas de 60 de ani la varsta de 16 ani 😁, asa ca va dati seama ce halimai se intampla pe la el prin casa...

Moarte il invata pe Mort o parte din tainele meseriei sale si ii da pentru un timp pe mana „afacerile”, plecand sa se distreze si el macar o noapte. Bineinteles ca ideea se dovedeste a fi cu problemute... In timp ce Moarte incearca de zor si in zadar sa se imbete intr-un pub 😁, dar e entuziasmat ca in sfarsit a gasit pe cineva care pare sa-l inteleaga (barmanul 😄), Mortimer se indragosteste de o printesa al carei suflet trebuia sa-l calauzeasca spre lumea de dincolo dupa ce e asasinata si il omoara el pe asasin... Rezultanta e ca tot universul crede ca printesa a murit, asa ca viata in majoritatea lui se desfasoara de parca ea nu ar mai exista, insa intr-o bula din jurul ei ea inca traieste si conduce micul regat... Suna complicat? Chiar este 😋, iar asta ar putea sa duca la o adevarata Apocalipsa pe cea mai magica si haioasa planeta din Univers! 😉

”Raising Steam”, de Terry Pratchett

Aproximativ finalul seriei ”Lumea Disc”... Spun „aproximativ” pentru ca mai a fost publicata o carte postum, dar aceea face parte din cele „pentru copii”.

Probabil Terry Pratchett a banuit ca este ultima pe care o va vedea tiparita si de aceea a incercat sa faca in ea o adevarata parada a principalelor personaje din restul celor 39 de carti. Totusi, majoritatea dintre ele vor aparea acum numai in roluri episodice sau doar se va referi in treacat la ele. Dick Simnel, un inginer din Sto Lat, inventeaza locomotiva cu aburi si vine sa o prezinte tiranului din Ankh-Morpork, Lordul Vetinari. Nu este intampinat chiar cu entuziasmul la care se astepta, dar reuseste sa il coopteze in afacere pe bogatul Harry King, care spera ca prin aceasta noua intreprindere inalta societate sa il accepte in sfarsit si sa uite prima lui afacere destul de mirositoare 😉. Vetinari accepta atunci initiativa si apeleaza la cel mai bun manager al sau, escrocul Moist von Lipwig 😋, pentru a o supraveghea si conduce. Trenul incepe sa schimbe intreaga Planeta Disc, ducand-o in modernitate, in pofida unei opozitii puternice a celor care aveau un interes economic sau politic ca el sa nu izbandeasca, ori a celor care se temeau ca vacile sa nu moara instant pe campuri cand il vor vedea, pielea calatorilor sa nu zboare hai-hui de pe ei cand garnitura feroviara va depasi 30 km/h si alte bazaconii 😁 (ca de obicei, Terry Pratchett s-a inspirat mult din trecut si aceasta isterie pe care o va descrie haios in paginile cartii chiar a existat la momentul real al aparitiei cailor ferate!). Un al doilea plan al actiunii, care se intersecteaza cu cel al constructiei afacerii feroviare, este inspirat din procesul de pace din Irlanda de Nord. Astfel, desi Sam Vimes reusise sa i determine pe pitici si pe troli sa semneze o pace istorica dupa evenimentele din „Thud”, elemente extremiste din randul primilor lucreaza pentru sabotarea ei. Pentru aceasta apeleaza la atentate teroriste, mai intai asupra turnurilor de telegraf si pe urma impotriva caii ferate. Totul duce spre un punct culminant, in care de prima calatorie a trenului spre Überwald depinde atat existenta caii ferate cat si pacea pe Planeta Disc!

”Soul Music”, de Terry Pratchett

Mania Beatles pe Lumea Disc 😉

Imp Y Celyn, un tanar si entuziast cantaret la harpa, vine in cel mai mare oras de pe planeta, Ankh-Morpork. Spera sa devina celebru, insa in fata lui se ridica un impediment neasteptat: pentru a canta in oras trebuie sa plateasca o taxa ghildei muzicienilor, insa cum nu are nici un ban ar trebui ca mai intai sa cante pentru a putea da impozitul. E un cerc vicios care se accentueaza datorita faptului ca un trol s-a asezat din greseala pe harpa lui si i-a facut-o praf... Pentru ca suntem pe cea mai magica planeta din univers, lucrurile se aranjeaza intr-un mod ciudatel. Imp gaseste un magazin fermecat de unde achizitioneaza un instrument nemaivazut si impreuna cu trolul care ii distrusese harpa si cu un pitic inventeaza un nou gen de muzica, avand un succes absolut nebun. Dau numele formatiei lor „The Band with Rocks In” si incep sa cucereasca publicul, dar si sa aduca aproape de Apocalipsa Lumea Disc, desi aproape nimeni nu banuieste acest lucru. A + solistul de fapt a murit, insa nici el nu stie asta si nici ceilalti, doar nepoata lui Death, cea care s-a cam indragostit de el + bibliotecarul Universitatii Magicienilor colaboreaza cu formatia, cantand nebuneste la orga, in timp ce vrajitorii au devenit mari rockeri 😆 + Death vrea sa uite de toate, asa ca se inscrie in legiunea straina, cu rezultatul ca toti din legiunea straina nu mai tin minte nimic de la mana pan` la gura 😂 + cel mai escroc negustor din oras, Cut-Me-Own-Throat Dibbler, devine managerul formatiei + alte chestiute care va vor face sa radeti in mod sigur! De ce „The Band with Rocks In”? Pentru ca tobele sunt niste pietre, normal 🤣

„Inimitabilul Jeeves”, de P. G. Wodehouse

Cum convingi un inalt aristocrat britanic din perioada interbelica sa fie de acord cu planul nepotului sau de a se casatorii cu o chelnerita? Ii citesti romane siropoase in care personajele se indragostesc indiferent de barierele sociale 😉 Cel putin acesta e planul pus la cale de Bertie si Jeeves, insa rezultatul va fi un foarte haios „unde dai si unde crapa” 😁

Jeeves este un foarte inteligent valet al carui stapan, Bertie Wooster, nu prea debordeaza la capitolul IQ, insa e bun in a evita presiunea rudelor sa se casatoreasca. Cei doi ajung in tot felul de situatii haioase, fie ca matusa lui Woster a pus ochii pe o fata foarte modesta si linistita si vrea sa i-o dea de sotie lui Bertie, fie ca amicul Bingo se indragosteste furibund in fiecare zi si cere ajutorul celor doi, sau ca doi veri ai stapanului lui Jeeves trebuie sa fure lucruri cat mai importante pe strazile londoneze pentru a fi acceptati in fratia universitatii lor 😄 Este primul roman din seria cu Jeeves, pana la el Wodehouse publicand doar povestioare. De fapt si capitolele acestuia se bazeaza pe o parte dintre povestile deja publicate, asa ca actiunea o sa vedeti ca sare de colo-colo destul de multisor!

”Poveste despre doua orase”, de Charles Dickens

„It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of Light, it was the season of Darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair, we had everything before us, we had nothing before us, we were all going direct to Heaven, we were all going direct the other way—in short, the period was so far like the present period, that some of its noisiest authorities insisted on its being received, for good or for evil, in the superlative degree of comparison only.”

Asa incepe cartea si cred ca se putea opri aici si, gata, era un volum memorabil 😁 Btw, in video citesc exact acest pasaj in romana, pfaaai cat se pierde la traducere... Si ce interesant e sa vezi ca, de fapt, cam pentru fiecare generatie pare ca timpurile pe care le traiesc sunt „the best of times, the worst of times” 😉 Cele doua orase sunt Londra si Parisul, in ultimul fiind in plina desfasurare Revolutia Franceza! (in afara de primele parti, cand aceasta e pe vine 😊). Atentie, cartea contine foarte multa poezie, romantism si ganduri ale autorului, asa ca e chestie de gusturi daca va place sau nu. Doctorul Manette a stat inchis pe nedrept la Bastilia timp de 18 ani si cand iese de acolo este un om ruinat fizic si psihic. Din fericire pentru el este recuperat de prieteni dintr-o camaruta dosnica pariziana unde facea incaltari si dus impreuna cu fiica sa la Londra, unde incepe sa se recupereze si sa traiasca o viata fericita. Charles Darnay, un emigrant francez, nepot al unui marchiz malefic, se indragosteste de Lucie, fiica doctorului, si cum dragostea sa ii e impartasita si de ea, cei doi se casatoresc. Undeva pe fundal mai sunt doua personaje care ar fi dorit mana Luciei, fiind respinse de aceasta. Cei doi vor reactiona in in moduri cu totul diferite si care vor influenta atat in bine cat si in rau viata noii familii. Ernest Defarge si nevasta lui sunt doi negustori de vinuri dintr-un cartier sarac al Parisului si vor deveni ambii revolutionari radicali. Personajele de mai sus se intalnesc in diferite circumstante si treptat ne dam seama ca sunt unite deja prin legaturi neasteptate, in timp ce pe fundal teroarea incepe sa domneasca pe strazile pariziene... De altfel, cred ca punctul forte al cartii este descrierea atmosferei revolutiei in Franta. Pana la urma autorul s-a nascut in 1912 si a avut astfel acces la relatari din partea unor oameni care au trait-o direct.

”Trotki. Eternul radical”, de Dmitri Volkogonov

Leon Trotky (Lev Davidovich Bronstein) este probabil cel mai controversat dintre cei trei conducatori ai revolutiei bolsevice, Daca Lenin poate fi privit ca ideologul miscarii, iar Stalin ca omul de actiune, Trotki a fost si una si alta, fiind cel care a militat in scris cel mai vehement in favoarea „Revolutiei permanente”, iar in acelasi timp a creat si condus Armata Rosie in razboiul civil, parcurgand cu trenul sau blindat (de fapt doua trenuri la un moment dat) aproape 200.000 de km intre diferitele fronturi.

Autorul biografiei, generalul Dmitri Volkogonov nu a fost numai fostul comandant al departamentului razboiului psihologic al armatei sovietice, dar si coordonatorul Comisiei Prezidentiale (sub Boris Eltin) pentru Examinarea Arhivelor Secrete Sovietice, asa ca acest studiu este bazat pe o vasta documentare, mare parte din ea fiind din surse inedite tinute la secret pana in anii `90. Foarte interesant traseul lui Trotki. E unul dintre organizatorii Revolutiei din 1905 si este trimis de doua ori in Siberia, reusind sa evadeze de acolo de fiecare data. Este entuziast de opera si omul Lenin, insa il paraseste si se pozitioneaza in tabara mansevicilor, contrara bolsevicilor. Apoi devine si el bolsevic la 1917, are un rol major in pacea cu Puterile Centrale din pozitia sa de Comisar pentru Afaceri Externe, trecand apoi la conducerea departamentului de razboi in crancena confruntare civila ce a urmat. Se pozitioneaza ca principalul rival al lui Stalin in lupta pentru putere, este invins de catre acesta si trebuie sa plece din URSS intr-un exil care il va duce pana in Mexic, unde este asasinat in 1940, insa ideile si scrierile lui au continuat sa creeze miscari politice inclusiv acum!