”Povestea mea”, de Michelle Obama

Memoriile fostei Prime Doamne a SUA, Michelle Obama.

Sunt doua perspective din care poti sa vezi cartea. Prima (cea pe care ea a vrut sa o transmita) fiind a luptei unei o femeie de culoare provenind dintr-un mediu defavorizat impotriva societatii conservatoare americane si cum a devenit ea persoana publica pe care o cunoastem acum. A doua perspectiva in care puteti vedea cartea este aceea a unei plangeri neincetate, in care pe doua pagini din trei trebuie sa spuna despre ceva tragic sau macar trist + o scriere in care totul e privit din perspectiva rasei... Este o diferenta destul de mare intre ceea ce vrea sa transmita si realitatea pe care o prezinta chiar ea. Faptul ca ar fi fost direct discriminata pe motive rasiale in copilarie nu are legatura cu realitatea descrisa chiar de ea, copilarind intr-un cartier din sudul Chicagoului in care majoritatea locuitorilor erau de culoare, deci nu avea cine sa o discrimineze! Apoi, sa ajungi la Princeton si Harvard, cum a facut ea, nu se poate spune ca e un semn ca a facut parte dintre cei defavorizati de viata in SUA... A, de ajuns a ajuns pe munca ei, fiind clar o persona inteligenta si ambitioasa + pe sprijinul parintilor, de care e foarte legata. Interesant modul in care se intalneste cu Obama si povestea lor de dragoste, din acest punct de vedere cartea ei fiind scrisa cu mult mai mult sentiment decat a lui. Cam 60% din carte este partea de dinainte ca Barack sa ajunga senator la Washinghton. Sa nu va asteptati ca va prezenta prea mult din dedesubturile muncii lui de senator si presedinte al SUA, concentrandu-se pe modul in care ea si cele doua fiice ale lor au trait aceasta perioada si pe realizarile ei din postura de Prima Doamna, mai ales campania pe care a condus-o in favoarea unei hrane sanatoase destinate copiilor americani. Cum recunoaste si ea si se ghiceste si in memoriile lui Barack Obama, Michelle s-a opus aproape de fiecare data cand viitorul presedinte american se hotara sa candideze undeva (fie la nivelul Illinoisului, fie la cel federal). Veti vedea justificarile ei in carte.

”Voci din mormant. Razboiul a doi oameni in Irlanda”, de Ed Moloney

Incredibil ca s-a intamplat asa ceva in Europa Occidentala dupa cel de-al doilea razboi mondial! „The Troubles”, conflictul de zeci de ani din Irlanda de Nord, cel care s-a soldat cu mii de morti si zeci de mii de raniti!

Cei doi protagonisti ai cartii sunt doua personaje reale si foarte importante in conflictul respectiv. Brendan Hughes („Darkie”), cel care a fost comandantul operational al brigazii din Belfast a Armatei Republicane Irlandeze (IRA), dar si liderul detinutilor IRA care au intrat in prima greva a foamei la inceputul anilor `80. David Ervine a fost membru in militia paramilitara loialista UVF, iar apoi liderul Partidului Unionist Progresist, una dintre principalele forte care a militat pentru pace. Aveti ocazia unica de a vedea razboiul chiar prin ochii celor doi, autorul bazandu-si cartea pe doua interviuri maraton acordate de Hughes si Ervine Universitatii din Boston. Cum cei doi au avut acces atat la nivelul de comanda al operatiunilor, dar au participat si la actiunile propriu-zise, puteti sa va faceti o imagine de ansamblu. Si, interviurile fiind secretizate, e de presupus ca au fost destul de sinceri in ele (de aceea cartea a aparut dupa moartea lor).

”Memoriile generalului Baron de Marbot”, de Marcellin Marbot

Cele mai tari memorii din perioada napoleoniana si cred ca in primele trei citite de mine in general! Scrise bine, pline de actiune si suspans, eroul lor a trait o viata chiar extraordinara in niste timpuri super iesite din comun (rzboaiele nnapoleoniene), iar el a avut acces atat la nivelul de la firul ierbii, al soldatului de pe front, cat si la acela al planificarii operatiunilor, fiind ordonanta sau lucrand direct cu maresalii Augereau, Lannes si Masséna!

Tinteti-va bine, priviti numai cateva dintre bataliile faimoase in care a luptat si despre care povesteste: Marengo, Austerlitz, Eylau, Friedland, Wagram, Zaragoza, Leipzig si Waterloo! A participat la campaniile din Italia, din Peninsula Iberica, din Germania, din Rusia, din Franta, practic aproape de peste tot!

Puteti citi cartea la http://www.gutenberg.org/ebooks/2401

”Doamna secretar de stat. Memorii”, de Madeleine Albright

Sfarsitul anilor `90. Un timp destul de recent, dar care cuprinde o lume extrem de departata si diferita!

SUA era in cel mai puternic moment al ei pe plan extern, fiind de aproape 10 ani de zile singura Super Putere a Lumii si asumandu-si aproape in mod deschis un rol de jandarm mondial. In fruntea diplomatiei de la Washington se afla prima femeie care ajunsese in acest post, Madeleine Albright. Albright nu se nascuse in SUA, fiind fiica unor emigranti cehoslovaci. Cu toate acestea a reusit sa ajunga in centrul de putere al tarii inca de la sfarsitul anilor `70, cand a lucrat in administratia Carter ca asistenta a faimosului Zbigniew Brzezinski. Clinton o va prelua in echipa lui inca de la inceput si o va numi pe postul de reprezentant al SUA la ONU, o pozitie foarte importanta si cu mare vizibilitate in presa mondiala. Asa ca atunci cand a numit-o din 1997 secretar de stat nu a fost o prea mare surpriza. Acum poate ca anii aceia ni se par mai linistiti, insa nu a fost deloc asa, crizele internationale avand o frecventa ridicata si, de multe ori, s-au desfasurat foarte aproape de noi. Ganditi-va, de exemplu, la razboaiele din Bosnia si Kosovo, ori de la amenintarea cu un nou razboi in Irak, aflat la doar trei granite de noi! In acelasi timp e exact perioada in care Romania incepea sa spere ca va adera la NATO si UE si avea negocieri intense in acest sens. Asa ca e foarte interesant pentru noi descrierea din carte a dedesubturilor acestor evenimente sau cum erau vazute cu adevarat de guvernul american. Pentru cei care au trait acei ani cartea este si un prilej de melancolie, de reamintire a multor personaje care atunci erau vedetele necontestate ale scenei mondiale, Bill Clinton, Boris Eltin, Yasser Arafat, Saddam Hussein, Tony Blair, Gerhard Schröder, Kim Jong-il si altii. Acum aproape ca sunt uitati, desi nu au trecut decat doua decade si pe atunci erau prezenti in orice emisiune de stiri! Si, tot asa, e foarte tare sa vezi cum unele teme super importante atunci au disparut intre timp sau au ramas tot in prim plan, dar multi cred ca sunt doar de data recenta.

”Romania si Razboiul Mondial”, de Titu Maiorescu

Cartea cuprinde memoriile lui Titu Maiorescu din perioada 1913-1917. Dat fiind ca tocmai ce fusese prim ministru al Romaniei, cuvantul sau avea inca o mare greutate in politica nationala si era destul de bine informat despre ceea ce insemna pentru tara noastra conflagratia mondiala aflata in desfasurare. Asa ca este foarte interesant sa avem posibilitatea de a vedea cum gandea si actiona la ”prima mana”. Un alt punct de atractie al cartii este dat de prozitionarea lui pentru ”o neutralitate amicala fata de Puterile Centrale”, adica invers fata de pozitia pe care Romania a adoptat-o, din fericire, in 1916. Ne-am obisnuit sa o vedem pe aceasta din urma ca fiind singura posibila la acel moment, de aceea, citind motivatiile lui pentru cealalta, veti intelege mai bine contextul istoric.

Foarte haios modul in care alege sa isi scrie memoriile, amestecand evenimente extrem de importante nationale sau internationale cu cele destul de vulgare care tineau de viata lui privata, cum ar fi inregistrarea stricta a tratamentului medical pe care il urma zilnic :-) Se poate percepe, astfel, mult mai bine umanitatea personajului istoric.

"Memoriile Principelui Nicolae Sutu, mare logofat al Moldovei"

Nicolae Sutu a fost fiul ultimului domn fanariot al Tarii Romanesti, Alexandru Sutu. Din pozitia aceasta, deschide o realista perspectiva asupra vietii familiale a domnitorilor fanarioti atat in Imperiul Otoman - foarte interesanta mai ales partea despre copilaria lui - cat si la curtea domneasca.

S-a intersectat cu viata politica nu numai din perspectiva de fiu de fost domn ci si din aceea de mare dregator sub doi domni ai Moldovei dar si sub ocupatia ruseasca si in perioada premergatoare realizarii Unirii sub Cuza. Veti gasi, astfel, in memoriile sale descrise modul in care se desfasura viata in societatea inalta din Iasi acum aproximativ 100 de ani.

Trebuie tinut seama insa ca prezentarea este extrem de subiectiva, autorul fiind clar dezamagit de rezultatele politice ale celor doi domni moldoveni si ale celorlalti oameni politici din jurul sau. De aceea, le creioneaza o imagine extrem de negativa aproape tuturor acestor personaje care nu i-au inteles bunele intentii si nu l-au ajutat sa le puna in aplicare, conform lui... Totusi, merita citite, pentru ca a avut acces la niste cercuri deosebit de importante ale acelor vremuri si ne putem face o idee cat am evoluat sau nu de atunci ;-), precum si modul in care s-a ajuns la aceasta evolutie.

"Insemnari politice", de Armand Calinescu

Sunt memoriile lui Armand Calinescu, fostul prim ministru al lui Carol al II-lea. Au o forma mai prescurtata, de aceea cred ca s-a preferat titlul "Insemnari".

Fiind unul dintre principalii oameni politici interbelici, secretar de stat la Interne, ministru de Interne, ministru al Apararii si, apoi, chiar sef al guvernului dictaturii regale, bineinteles ca aceste notite realizate de el sunt foarte importante, in pofida scurtimii lor, pentru a intelege viata politica a anilor 1930-1939.

In prima parte descrie mai ales zbaterile din cadrul Partidului National Taranesc, cel din care facea parte. Veti vedea ca era destula babilonie :-D De fapt nu numai la ei, ci chiar si la celelalte forte politice se intampla cam acelasi lucru, fiind "incurajate" pe acest drum si de politica lui Carol al II-lea... Acesta sustinea oameni din "esalonul 2" (precum Armand Calinescu) pentru a divide si subrezi partidele mari, in pregatirea unui regim de mana forte. In acelasi timp, crea o instabilitate permanenta prin zvonuri cu privire la schimbarea guvernelor si alegea oamenii care acced la putere nu dupa program, rezultate electorale sau popularitate ci dupa loialitatea fata de el. Rezultatul s-a vazut, Romania izolata si ciuntita inainte de cel de-al doilea razboi mondial, accederea la putere a extremelor si lovituri de stat... Asta pe langa coruptia generalizata din jurul regelui.

In a doua parte a "Insemnarilor" este perioada in care regele isi da arama pe fata si apeleaza direct la un regim personal, aici veti putea sa cititi cateva dintre prezentarile pe care Calinescu le-a facut in audientele la Palat cu privire la situatia interna si externa, o parte dintre ele fiind strict secrete la acel moment.

"Insemnari zilnice, volumul I", de Constantin Argetoianu

Este jurnalul marelui om politic interbelic, Constantin Argetoianu, acest volum fiind despre perioada 1935-1936. Nu sunt scrise chiar in fiecare zi, dar la cateva zile o data se apuca si descrie destul de consistent cele mai importante evenimente atat din tara cat si din afara, si are despre ce sa scrie: coruptia este incredibila - este epoca de "glorie" a Camarilei din jurul lui Carol al II-lea - luptele de partid sunt acerbe, desi guvernul Gheorghe Tatarescu reuseste sa se mentina la putere in pofida tuturor zvonurilor si problemelor reale, ca sa nu mai spun de Europa, in care lucrurile incep sa o ia razna, pe fondul cresterii importantei Germaniei lui Hitler si a problemelor facute de Italia in Abisnia (Etiopia).

Fata de memoriile sale, "Insemnarile zilnice" sunt mult mai consistente si pastreaza acelasi ton dur cu privire la multi dintre cei pe care acum ii privim ca pe niste monumente nationale, fiind deja imbracati in haina mitului, insa pentru Argetoianu erau oameni ca toti oamenii, cu plusurile si cu multele lor minusuri. Daca doresti sa cunosti cu adevarat ce se intampla in Romania in perioada interbelica, mai ales pe partea de domnie a lui Carol al II-lea, clar trebuie sa citesti aceste volume.

"Retragerea lui Napoleon din Rusia", de Louis Joseph Vionnet

Sunt memoriile maiorului Vionnet din Garda Imperiala franceza, participant la campania din 1812 din Rusia.

Scrise in acele momente, este foarte tare ca poti vedea desfasurarea evenimentelor prin ochii unui participant direct la ele + daca de obicei istoria analizeaza deciziile si faptele personalitatilor (generali, regi, imparati etc.), este foarte interesant sa vezi si trairile soldatului, cel care trebuia sa execute manevrele gandite de cei de sus. Veti simti iarna dura rusa, disperarea din momentul cand au trebuit sa paraseasca in plina inghet Moscova pentru a reajunge pe teritoriu aliat fiind atacati din toate directiile de cazaci, foamea...

"Memorii", de Constantin Argetoianu

Cele mai directe memorii pe care le-am citit pana acum, cel putin ca limbaj ;-)

Argetoianu, unul dintre marii oameni politici ai perioadei interbelice, face un tablou foarte sincer a lumii politice din acea perioada, dand la o parte miturile care s-au construit intre timp in jurul imaginii unor oameni politici ca Titu Maiorescu, Ionel Bratianu, Marghiloman, Carp, Take Ionescu si altii.

Prima parte a memoriilor o are dedicate copilariei si adolescentei sale, petrecute in anii 1880 la mosia familiei, la Craiova si in Bucuresti. Este foarte tare sa cunosti prin ceea ce poveste lumea de atunci, chit ca este vorba doar de cea a high-life-ului, facand parte dintr-o familie veche de boieri. Este o lume extrem de colorata si ciudata pentru noi, desi au trecut de la ea doar 130 de ani.

In partea a doua a memoriilor prezentarea se muta pe perioada de la al doilea razboi balcanic - un  prilej foarte bun de a afla mai multe despre participarea Romaniei la el, pentru ca in manuale se cam trece cumva rapidulet peste - la inceputul primului razboi mondial. Daca ai citit despre perioada respectiva dar nu ai apucat sa ajungi si la aceste scrieri ale lui Argetoianu vei avea o supriza foarte placuta, deoarece sigur te va suprinde cu un element pe care nu il stiai - de exemplu, eu nu stiam ca inca inainte de razboi Ionel Bratianu pusese pe tapet chestiunea agrara si a votului necenzitar, la noi la orele de istorie ramaneai cu impresia ca aceste chestiuni au venit pe fondul presiunii primului razboi mondial si al sacrificiilor facute in el de tarani si a evenimentelor legate de instaurarea comunismului in Rusia.

"Amintiri si povesti deocheate", de Neagu Djuvara

Neagu Djuvara putintel altfel :-D adica trecand de la seriozitatea istoricului la cateva povestioare mai fara perdea din trecutul sau ori a generatiei sale. Oameni din "societatea buna" romaneasca interbelica sau din emigratia din timpul comunismului suprinsi in ipostaze mai "neparlamentare", ca sa zic asa - adica inclusiv cu oala de noapte in pat...

Totusi, nu trebuie sa va asteptati la o "carte soc", in pofida titlului, in contextul culturii relaxate contemporane micile apropouri sau limbajul licentios al autorului nu sunt de natura sa surprinda atat de mult, ba chiar mi-au parut cumva fortate, ca un om care nu obisnuieste sa injure si incearca si el sa o faca dar suna total artificial.

"Un razboi ultrasecret", de Reginald Victor Jones

Pe langa bataliile ultracunoscute din cel de-al doilea razboi mondial, s-a desfasurat si o infruntare departe de ochii puiblicului, aceea care a implicat serviciile de informatii ale celor doua parti implicate. O pagina deosebit de interesanta este aceea redata de R. V. Jones in memoriile sale, respectiv aceea a razboiului tehnologic dintre cele doua blocuri militare.

Radarul, rachetele V1 si V2, sistemul german de ghidaj al avioanelor, aviaoanele militare cu reactie, programul nuclear german si altele au stat in centrul unei lupte feroce a ofiterilor de inteligenta si a savantilor ambelor parti. Veti descoperi ca germanii chiar au avut ceva asi in maneca, greu de contracarat de catre Aliati.

Jones a fost Assistant Director of Intelligence (Science) la britanici, deci coordonatorul efortului acestei tari in domeniul stiintific si, astfel, memoriile sale sunt cea mai directa sursa despre acest aspect al razboiului. Veti avea ce afla! ;-)

"Din zilele unei `democratii originale`", de Ion Ratiu

Marele om politic Ion Ratiu a tinut un jurnal zilnic! Acest volum cuprinde perioada ianuarie - decembrie 1991, o perioada, credeti-ma, extrem de interesanta: inceputul tranzitiei, fusesera manifestatia de la Universitate si mineriada din `90, romanii descopereau cum sta treaba cu democratia, mai "redescopereau" inca o data cum sta treaba cu mineriada si in anul acela, partidele politice "istorice" aveau planuri noi pentru 1992 cand veneau alegerile, fiecare isi dadea cu parerea cum si ce ar trebui facut in Romania - de aceea si titlul cu "democratia originala", pentru ca, de, in stilul clasic romanesc am zis sa facem noi o struto-camila ca sa rupem gura targului :)

Ion Ratiu inca mai spera, inca era entuziast ca lucrurile vor intra rapid pe fagasul occidentalizarii si despartirii de comunism. Fiti atenti ce scria pe 2 martie 1991 in jurnalul sau: "Margaret Thatcher a acceptat sa vina in vizita in Romania. Mi-a dat informatia in mod confindential. Ea poate sa ne ajute mult cu privatizarea. Ea are experienta necesara...". Iti vine sa zambesti amar acum, dar cata speranta era atunci!

"Cursa pe contrasens. Amintirile unui prim-ministru", de Radu Vasile

Anii Conventiei Democrate si a ultimelor mineriade, anii unei crize economice chiar mai puternice decat aceea din 2008 dar si a unei sperante ca, in sfarsit, ne indreptam spre Occident.

Dupa guvernarea PDSR (FDSN - FSN aripa Iliescu) de pana in 1996, CDR reuseste sa ajunga la putere, aliati cu UDMR si FSN (aripa Petre Roman / Basescu). Emil Constantinescu castiga si el presedintia, ce mai, entuziasm general pe strazi, cel putin in Bucuresti. Ciorbea, dupa un scurt mandat ca primar la Bucuresti, este numit prim-ministru si incepe nebunia... Certuri infinite in jurul "algoritmului" prin care se numeau oficialii in posturile politice, cadere masiva a economiei pentru ca se tot amansera reformele 6 ani, o dezamagire crunta a populatiei...

In 1998, aripa Radu Vasile din PNTCD vine la in fata, luand si postul de prim-ministru. Urmeaza cele doua mineriade de te credeai la rascoala din 1907 daca te uitai la TV si nu in 1999...

Foarte interesant sa vezi care sunt justificarile lui Radu Vasile pentru ce s-a intamplat atunci si cum a gandit el lucrurile.

"Dosarul Hitler", de Henrik Eberle si Matthias Uhl

Este dosarul secret facut de NKVD pentru Stalin cu privire la Hitler. S-a bazat pe interogatoriile luate in 1948 si 1949 aghiotantului personal al lui Hitler, Otto Gunsche, si ordonantei acestuia, Heinz Linge, aflati ambii prizonieri la sovietici dupa razboi.

Fiind vorba de doi dintre cei mai apropiati oameni de Hitler din timpul razboiului, aveti, prin intermediul acestei carti, posibilitatea de a avea acces direct la viata reala pe care a dus-o fuhrer-ul german.

In plus, va dati seama, dosarul a fost pregatit pentru Stalin si de aceea s-a mers pe foarte amanunt, doi ani de interogatorii!

"Jurnal politic", de Contele Galeazzo Ciano

Cand ma gandesc la participarea Italiei in al doilea razboi mondial primele imagini care imi vine in minte nu sunt chiar stralucite: Benito Mussolini din filmul "Dictatorul" cu Charlie Chaplin si numeroasele infrangeri ale armatei italiene + momentul nasol pentru noi, la care au contribuit si italienii, Dictatul de la Viena... Dar lucrurile, normal, au fost mult mai complexe si le puteti simti si vedea direct in memoriile fostului ministru de externe al statului fascist. Mai adaugati aici faptul ca era chiar ginerele Ducelui si va dati seama ca veti avea acces prin paginile scrise de el chiar la cercul interior al puterii de la Roma din acele timpuri.

"Istoria vietii mele", de Mose Dayan

Cel mai "fierbinte" loc al Pamantului de sute de ani si fitilul care poate arunca in aer tot mapamondul oricand, Israel/Palestina. Aceasta carte te ajuta sa intelegi mai bine ce se intampla acolo, macar partea de dupa constituirea statului evreu, pentru ca sunt memoriile unuia dintre principalii comandanti militari si oameni politici israelieni, Mose Dayan.

Mose Dayan a ajuns pana la gradul de general locotenent si sef al Marelui Stat Major dar si pana la pozitiile de ministru al agriculturii, apararii sau de externe. In afara acestui lucru, chiar a avut o viata incredibila, nu numai contextul din jurul sau este extraordinar.

De la un copil nascut in primul kibutz evreu si pana la comandantul armatei israeliene este foarte interesant de urmarit modul cum s-a dezvoltat si a gandit.

"Notite zilnice din razboiu 1916-1918", de Maresal Alexandru Averescu

Una dintre cele mai eroice pagini din istoria noastra, descrisa de la fata locului si din centrul de comanda. Din pacate, veti ramane si cu un gust amar cand veti vedea ce intrigi si lupte se duceau intre bisericutele de generali si politicieni... Pe cuvantul meu, parca citeam manualul intitulat "Asa nu se conduce un razboi"!

Oricum, merita citite aceste memorii, mai ales ca au inserate in ele descrieri foarte amanuntite ale momentelor Marasti/Marasesti si veti vedea ca ceea ce am invatat la istorie sau am vazut in filme este oarecum distorsionat.

Recomand sa cititi dupa aceea si memoriile generalului Berthelot (din cealalta "bisericuta" decat Averescu), pentru a va putea face o imagine de ansamblu.

"Memorii si corespondenta 1916-1919", de Henri Berthelot

Henri Berthelot a fost generalul francez care a condus misiunea franceza de ajutor pentru Romania in primul razboi mondial. O misiune care ne-a ajutat foarte mult, practic ii datoram reorganizarea armatei romane dupa infrangerile din prima parte a razboiului. Si datorita ei am putut rezista la Marasti, Marasesti sau Oituz in fata ofensivei Puterilor Centrale.

Foarte sincer in memoriile si scrisorile trimise, Henri Berthelot arata adevarata fata a acestui razboi, de la intrigile de la nivelul comandamentului militar si politic si pana la viata de zi cu zi a soldatilor sau a populatiei civile.

Extrem de interesante si pentru a vedea care erau natura relatiilor de "alianta" dintre noi si Imperiul Tarist si cate probleme am avut din cauza deciziilor luate de rusi... Tineti cont ca scrie despre acestea un om aflat in pozitie neutra, fiind francez.

"Intamplari din viata mea", de Henri Rochefort

Henri Rochefort a fost un important scriitor, jurnalist si om politic francez din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Arestat si inchis datorita activitatilor sale politice, fiind de numeroase ori in exil, participant in dueluri, activ in perioada Comunei din Paris, a avut o viata extrem de interesanta intr-o perioada foarte agitata a Frantei. 

In plus fata de latura politica a vietii sale, Rochefort a fost prieten cu mari personalitati ale lumii literare, precum Victor Hugo sau Alexandru Dumas tatal! 

Este o personalitate complexa si memoriile sale sunt o lectura usoara, dat fiind ca la baza era jurnalist, asa ca stie cum sa scrie fara a plictisi ;-)

Pentru cei care viseaza la Parisul lui Napoleon al III-lea, al Comunei sau Belle Époque, este o lectura obligatorie! :-D